Ceva care nu trebuie uitat ar trebui să fie dat de exemplu. Unii se bat pe stadioane, alţii înafara lor. Unii îi strâng de gât pe arbitri, alţii se înjură în tribuna oficială. Unii fură din magazine, alţii „fură” în arene.
Primii cu mâna, ceilalţi cu fluierul. În acest timp, mari valori sportive din România pleacă într-o altă lume.
Ne amintim de ele, din păcate, după ce nu mai sunt printre noi. Vinovăţia nu vrea să plece din sufletul nostru după ce au dispărut Lia Manoliu, Constantin Herold, Andrei Folbert, Dan Niculescu – senior, Radu Huţan, Nicolae Navasart, Ioan Kunst Ghermănescu, Dumitru Popescu Colibaşi, Petre Cosmănescu, Gheorghe, Pârcălăbescu, Dumitru Zamfir, Ştefan Achim, Florea Dumitrache, Zoltan Crişan, Nicolae Dobrin, Costică Ştefănescu, Michael Redl ş.a.
Scena pe care au evoluat a rămas goală odată cu dispariţia lor. Astăzi le ducem dorul. Valorile se nasc şi mor. Din fericire, mai sunt oameni care le fac statui, pentru a nu-i da uitării pe Ion Oblemenco la Craiova şi pe Nicolae Dobrin la Piteşti. Singurul omagiat în viaţă este marele Ivan Patzaichin, cu statuie în faţa Complexului Sportiv Dinamo. Poate o să vi se pară exagerat, dar aş propune ca tuturor celor care au făcut în sport ceva demn de cinstire publică să li se facă busturi cu care să împodobim săracele şi golaşele noastre centre sportive şi stadioane. Pentru asta nu trebuie să aşteptăm ca aceşti oameni să se stingă din viaţă.
Copiii care fac primii paşi în sport trebuie să ştie care au fost marii campioni, pentru a aspira la gloria lor.
Opinie scrisă în numărul 18 din IlfovSport
de Cristian Țopescu


