Cel mai mare handbalist al lumii a fost şi rămâne Cristian Gaţu. Nu s-a remarcat prin numărul de goluri, nici prin forţă, ci printr-o inteligenţă sclipitoare pe terenul de joc, pusă în slujba echipei. Postul de coordonator de joc îi aparţinea.
Avea o clarviziune formidabilă dublată de o tehnică inegalabilă.
Handbalul devenise artă datorită lui Cristian Gaţu, iar succesele echipei României din anii 70 i se datorează în proporţie de 51%.
Din păcate, astăzi nu avem cu cine să-l comparăm, de atunci n-a mai apărut în sportul mondial un handbalist ca el, un magician al mingii.
În fotbal a existat Nicolae Dobrin, dar generaţiile de astăzi îşi amintesc vag sau deloc cine a fost “Gâscanul din Trivale”, în gimnastică a existat Nadia Comăneci, dar şi evoluţiile ei au fost uitate, în tenis a existat un Ilie Năstase, dar…
Cristian Gaţu reprezintă în handbal strălucirea inteligenţei şi a artei în acest sport.
Greşeala mare făcută de antrenorii de astăzi, contemporani cu Gaţu, este că nu au imprimat sportivilor lor “spiritul” lui Gaţu şi iată unde a ajuns handbalul românesc: se uită la televizor de atâţia ani să urmărească întrecerile internaţionale. Fără să cultivi, nu poţi să culegi roade, nu-i aşa?
Ce-i lipseşte handbalului românesc să fie din nou în elita mondială? Răspunsul e atât de simplu: un Cristian Gaţu.
P.S. Întrebări retorice:
Oare înregistrările video cu meciurile jucate de Cristian Gaţu sunt studiate astăzi în şcolile de handbal de la noi? Spun asta, pentru că Olivier Krumbholz a implementat modelul românesc în handbalul francez. Unde este handbalul românesc azi şi unde este cel din Franţa?
Dacă fentele lui Cristiano Ronaldo sau Leo Messi sunt studiate de tinerii fotbalişti sau dacă alţii se minunează şi astăzi de ce făceau Maradona sau Pele, de cen-ar fi studiate şi cele ale lui Gaţu?
Opinie scrisă în numărul 21 din IlfovSport
de Cristian Țopescu


