de Daniel Andrei Nazare
Fotbalul românesc a ajuns la 34 de demiteri, plecări, rezilieri de contracte, demisii – spuneti-i cum doriti – în rândul antrenorilor. Campionatele puternice experimentează 5-6 schimbări pe sezon, malaxorul antrenorilor demiși fiind deja o temă dezbătută la maximum.
Altceva atrage atenția. Există un antrenor, Marius Șumudică, tehnician căutat mai ceva decât moaștele Sfintei Parascheva. În doar o săptămână trei echipe l-au pețit pe colericul tehnician: Rapid, FC Brașov și Gaz Metan.
Asta în condițiile în care avem vreo 200 de antrenori cu licența Pro și alte mii peste hotare, gata să se suie în avion pentru a ajunge la terminalele aeroportului din Otopeni.
Fănuș Neagu spunea, pe vremuri, că vinul trebuie să aibă trei calități: să fie rece, mult și gratis. Păstrând proporțiile, Șumudică e bun, face show și este relativ ieftin, calități pe care nu le găsești așa de ușor. Mulți sunt slabi pregătiți, majoritatea sunt terni, iar destui sunt prea scumpi. Deci, profilul perfect.
Ultima rundă a mai prilejuit un record în LIga 1: antrenorul de etapă. Se numește Ioan Balaur, fost jucător de primă divizie, fostul aghiotant al lui Dorinel Munteanu când acesta câștiga titlul cu Oțelul Galți. Fiind secundul lui Dan Matei la Gaz Metan, a preluat echipa după demisia acestuia. Duminică a făcut 0-0 acasă cu Petrolul, ceea ce, spre exemplu, n-a reușit Steaua. „Am fost pus doar la acest meci, următoarea partidă va fi altcineva. Mi-a fost transmis foarte clar. Eu sunt băiat bun, mă supun”, mi-a declarat Balaur, duminică seara, într-o intervenție la Sport Total FM.
Așa că eu propun marilor oameni de fotbal din Liga 1 să se întâlnească vineri, înainte de etapă, la un banal joc de poker. În care să schimbe între ei antrenorii ca jetoanele de pe masă. În fiecare etapă alții. Cu această ocazie, am uita că Leo Grozavu și Costel Gâlcă sunt antrenorii rămași în funcție de la începutul sezonului.

