Meciurile din ligile inferioare au parfumul lor. Nu sunt camere tv și analiști care să cunoască sau să încurce jucători, nu e Che Guevara – Ion Crăciunescu să ne explice doct care sunt prietenii lui care au șanse în arbitrajul mic, însă avem parte de buruieni pe gazonul decolorat, strigăte ale antrenorilor care se aud de la tribuna doua și multe povești interesante. Asta mă atrage și, săptămână de săptămână, îmi fac timp și mă duc la meciurile de Liga 2 sau Liga 3.

Ultimul popas, la Clinceni, prin străzile înguste ale Prelungirii Ghencea. Am crezut inițial că s-a reintrodus poligonul la examenul auto, așa sunt străzile care duc spre arena din Ilfov. Echipa din localitate a pierdut cu FC Balotești, contează mai puțin evoluția din teren a celor două echipe. Sunt scaune de primul eșalon, chiar dacă murdare, nu te repezește nimeni, îmbrăcat în bodyguard, la intrare cu texte de “unde veniți? ce cautați aici? pe cine ați zis că.. căutați?”, ai, în schimb, stație de amplificare de unde auzi, chiar mai bine decât la echipele licențiate de domnul Duru, echipele de start, brigada de arbitri și câteva cuvinte despre jucătorii care au prins primul 11. În plus, program de meci. Da, ați citit bine, program de meci la Liga 2.

4 pagini cu prezentarea lotului, meciuri trecute și formații care au intrat pe gazon, clasament și câteva rânduri de încurajare a gazdelor. Cred că nici nu e nevoie mai mult. O fi greu ca fiecare echipă să tipărească, înainte de meci, o foaie A4, alb-negru nu e nevoie neapărat color, cu câteva informații? Câteva sute de exemplare te pot costa câteva milioane de lei vechi la calitatea cea mai slabă. Îți trebuie un băiat talentat care să aibă un pic de scriitură și puțină bunăvoință.

La cele mai multe dintre cluburi, sticlele de whisky date arbitrilor și observatorilor, protocolul cum se spune în termeni de specialitate, este cel mai important. Nu și informarea publicului, de care ne plângem că nu mai aderă la meciurile de fotbal nici măcar atunci când intrarea este liberă. Cum site-urile de știri care oferă informații din ligile inferioare dispar pe zi ce trece, atunci când nu știm pe ce loc e echipa favorită, când nu știm cum îi cheamă pe fotbaliști, un astfel de demers mi se pare de salutat, indiferent de echipa care tipărește un astfel de program de meci, o obișnuință pe stadioanele Diviziei A, la finalul anilor ’80.

Cine nu-și amintește de „Regia fotbalistică”, o revistă practic, cu informații diverse, nu numai de meci, de programele de meci ale Stelei la partidele interne și internaționale, a celor de la Victoria chiar, o adevărată sursă de informații într-o perioadă în care nu aflai nimic de la televizor, iar Internetul era un fel de criza refugiaților rezolvată. Adică o himeră.

Mi-a atras atenția un ascultător la Sport Total FM, duminică seara când atingeam acest subiect al programelor de meci, că mai există echipe în ligile inferioare care au astfel de inițiative. N-am știut, dar mă bucur. De exemplu, la CS Păulești cu FC Brașov în Cupa României, pe 9 septembrie, o revistuță în condiții grafice deosebite pentru o echipă de liga a patra. Foarte bine:) Felicitări.

Mă bucur că și FRF a permanentizat ideea unui program de meci când joacă echipa antrenată de Anghel Iordănescu. Totuși, rămănând printre ultimii pe stadion la confruntarea cu Grecia, am sesizat că 80 la sută dintre cei care au fost prezenți au folosit suplimentul doar pentru a sta pe el, nu și pentru a-l lua acasă, după ce mulți, probabil, l-au răsfoit din curiozitate. Nu mai bine, atunci când oferi biletul online fanului naționalei, suntem în 2015 nu?, nu-i oferi și programul de meci care ar putea ajunge într-un plic ceva mai mare acasă?

E doar o idee, livrată gratis. Lumea ar parcurge în fotoliul din living, l-ar pune pe noptieră ori l-ar avea lângă WC și ar afla că portarul Karnezis e un jucător grec de 30 de ani la Udinese și nu un soi de cârnați la noul supermarket deschis lângă gura de metrou.