de Daniel Andrei Nazare

România s-a calificat la turneul final după un 3-0 categoric în Insulele Feroe, ocupând locul 2 în grupa câştigată de Irlanda de Nord. Este prima calificare după o pauză de opt ani, atunci izbânda finală a venit după un chinuit 1-0 în Luxemburg, selecţionerul de atunci, Victor Piţurcă, bucurindu-se precum Torje la chermeza de după meciul de la Torshavn.

… Am etalat un joc modest, am avut perioade lungi de secetă în ofensivă. Cu toate acestea, naţionala n-a pierdut niciun meci şi a primit cele mai puţine goluri – 2 – dintre toate cele 53 de echipe participante în preliminarii

… Jocul a suferit în multe meciuri, publicul din România amendând cu fluierături partitura interpretată de triciolori. Cu toate acestea şi Germania, campioana mondială en titre, a avut nevoie de un ultim meci, 2-1 cu Georgia, iar spectatorii de la Leipzig i-au fluierat la scenă deschisă pe Ozil şi Muller. Dacă şi ei, de ce nu Chiricheş şi Torje?

… Am avut emoţii la calificare, după cele patru rezultate consecutive de 0-0. Iar calificarea am obţinut-o la Torshavn, un oraş de pescari, nu o putere fotbalistică. E adevărat, însă Olanda, cea mai bună din echipele care n-au câştigat Cupa Mondială, n-are acest ieftin privilegiu

… Mergem la un turneu final cu 24 de echipe, unde sunt nume precum Islanda, Albania, Irlanda de Nord. De acord, dar lipseşte Olanda şi Serbia, posibil Danemarca, Turcia, Suedia şi Croaţia. De ce să nu mergem?

… Am avut o grupă modestă, cu adversari slabi. De acord, însă nu noi i-am ales, ci a existat o tragere la sorţi. Cu ce e de vină Iordănescu sau Piţurcă, Maxim sau Tătăruşanu? Grupa pentru CM 2018 e infinit mai grea. Asta-i viaţa, uneori adversarii sunt puternici, alteori nu.

… Se bate monedă pe ideea că echipa naţională de fotbal nu mai atrage, aşa cum era pe vremuri. Cifrele ne contrazic: stadioane pline la meciurile de pe teren propriu, iar audienţa meciului România-Finlanda a fost de 2,4 milioane de telespectatori la nivel naţional

Cei care critică echipa naţională astăzi şi atunci când nu e cazul vor fi cei mai mari suporteri ai tricolorilor la turneul final din Franţa. Bineînţeles, dacă trecem de grupe. Dacă nu, o să mergem pe aceleaşi clişee că Iordănescu e bătrân, din spate nu vine nimeni, ce bine era cu Piţurcă, nu mai avem fotbal de 20 de ani şi ce tricouri urâte avem.

Marea problemă la Euro 2016 nu va fi adversarul din prima grupă valorică, noi vom fi în a doua. Ci celelelate două formaţii, care pot fi alese dintre Islanda, Albania, Ţara Galilor, Irlanda de Nord.

Un 1-1 cu Albania ar fi o ruşine pentru Tata Puiu sau cine o veni selecţioner. Un alt fost selecţioner, Răzvan Lucescu, bifase doi de 1-1 cu albanezii şi se văita ca o babă că este ţinta unei campanii de presă, plus, bineînţeles, arbitrajul ostil.

Mergem la Euro 2016, iar Olanda stă acasă. Cum românilor le pasă de capra vecinului, asta este ştirea.