Probabil mulți dintre voi au apucat să arunce un ochi pe această fotografie de mai jos ce a devenit viral în presa de sport din România, o imagine ce reflectă abisul în care s-a afundat fotbalul românesc.
Pentru mine, poziția extraordinară pe care o are echipa națională a României în clasamentul FIFA reprezintă un paradox al acestui sport pe care îl iubim atât de mult. România cumva reușește să se califice la Campionatul European, chiar dacă a făcut și face parte dintr-o grupă cu echipe ce își pun singure piedici. Când FRF-ul și LPF-ul arată mai rău ca pe vremea lui Sandu și a lui Dragomir, cumva România urcă în clasamentul FIFA.
Într-un fotbal atât de bolnav cum este cel românesc, în care nu există centre de juniori, în care NU EXISTĂ în prima ligă o echipă fără vreun semn de întrebare asupra corectitudinii, cumva, echipa națională se menține pe o poziție excelentă.
Și totuși, unde este problema? Emilian Hulubei a vorbit de ”nota de plată a ultimilor 20 de ani”, perfect corect, dar întrebarea pe care ne-o punem este: de ce atât de târziu?
De ce a fost nevoie să dureze atât ca ”smecherii” fotbalului să fie cercetați, de ce DNA, DIICOT, etc a așteptat ca aceștia să absoarbă toate resursele unui fotbal ce la un moment dat a produs un Hagi, Dobrin sau Dinu.
În 2008, canadianul Declan Hill, a scris ”The Fix”, o lucrare bazată pe o investigație în dedesupturile ”blaturilor” ce au dus finalmente la episodul ”Calciopoli”, iar spre finalul lucrării, Hill ridica un puternic semn exclamativ asupra Europei de Est și a dezvoltării acestui fenomen mai ales în Polonia, Bulgaria și România.
Dacă în primele două, organele interne au făcut prăpăd în fotbalul local din acele țări, în schimb, în România, momentan așteptăm. Deși aproape jumătate dintre conducători au probleme cu legea, aceștia au fost ”săltați” pentru alte motive decât cele unor presupuse aranjamente. ”Blatul” din fotbalul românesc este ceea ce englezul numește elephant in the room, toată lumea știe de el, toată lumea așteaptă explozia, dar aceasta întârzie să vină.
Iar întrebarea logică este următoarea: Oare fotbalul românesc este singurul departament care mai primește (tacit) o șansă din partea organelor judiciare din România?
O investigație ampla asupra anumitor partide din acest campionat, iar aici ne referim strict la fotbalul din prima Ligă, ar putea aduce cu sine aducerea în prim plan a unor meciuri aranjate ce ar putea să însemne automat retrogradarea a 60-70 % dintre echipe, iar asta ce înseamnă? Exact, desființarea ligii 1, colapsul total al unui domino șupred.
Dacă Liga 1 arată în halul în care arată în acea poză, vă imaginați ce se petrece de la Liga a 2-a în jos?
Mădălin Munteanu

