OPINIE / Soluţie de tehnician adevărat: “Nu mai ştiu ce să fac!”

mar, 12 august 2014

Nu mă dau într-o parte atunci când trebuie să aduc la lumina calităţile şi rezultatele unei persoane însă am să fac acelaşi lucru şi când aceasta cade în ridicol. Declaraţiile tumultoase făcute de Marius Şumudică imediat după partida de aseară împotriva celor de la U Cluj, nu fac altceva decât să ne gândim că actualul tehnicial al Concordiei a cam intrat în criză, iar echipa este cam în pană.

În criză, pentru că oricât de mult mi-aş dori să văd cele 6-7 ocazii despre care vorbeşte Şumudică, mintea şi reluarea meciului nu mă lasă. Este adevărat, au fost două evenimente cel puţin ciudate la poarta oaspeţilor, un presupus fault în atac şi un fault în careu, însă poate tehnicianul le contorizează ca fiind 2-3 ocazii per eveniment.

Mai presus de cele spuse de Şumudică este faptul că echipa nu joacă mai nimic. Şi nu o spun eu, o spun toţi cei care văd meciurile Chiajnei, o spun suporterii şi chiar şi oficialii. Jocul Concordiei nu are orizont, nu are finalitate, este un joc bazat pe nimic sau mai bine zis “pe un joc la bătaie”. Nu există un playmaker, apărarea este nesigură, se încearcă un joc pe benzi, dar nu iese nimic iar proaspăt sositul Pena este izolat în atac, devierile acestuia fiind pentru…nimeni.

Să dai vina pe omogenitatea lotului este ca şi cum ai face o pocinoagă şi i-ai privi pe asistenţi senin spunând că nu este vina ta. Păi Marius, cine ţi-a băgat pe gât 15 jucători noi? Transferurile au fost făcute la cererea mea sau la cererea ta? Există vreo strategie pentru transferuri? Se aprinde vreun beculeţ când numărul acestora depăşeşte 5-6, beculeţ care ar putea să ne indice că s-a depăşit factorul omogenitate?
Finalul declaraţiei a fost unul debordant…”Ce să fac? Nu mai ştiu ce să fac…”
Când un tehnician ajunge să ridice astfel de semne de întrebare este mai mult decât îngrijorător… S-au dus soluţiile?

Marius Şumudică, când echipa are mai multă nevoie de tine tu ridici din umeri şi spui că nu mai ai soluţii? Ce psihic crezi că au elevii tăi după astfel de declaraţii? De ce oare antrenorii români acceptă posturile de tehnicieni fără să aibe un plan, o strategie? Poate că dacă ar fi corecţi şi sinceri cu cei care le acordă încredere nu s-ar naşte astfel de situaţii penibile.

Şi aş mai ridica un semn de întrebare: de ce oare managerii echipelor preferă să aducă la cârma tehnică antrenori care în 8 ani au schimbat 15 echipe? Oare nu mai sunt şi alte soluţii? Dar asta este o altă poveste, este povestea managementului în fotbalul românesc, episod pe care îl vom dezbate în zilele următoare.

Cristian Manea
Om simplu, din popor

Comments are closed.