Nu, nu este o glumă și nici cu apropouri fine nu umblăm – pe site-ul Federației Române de Gimnastică scrie negru pe alb că la Campionatele Mondiale de la Doha, din perioada 25 octombrie – 3 noiembrie, 2018, România va fi prezentă cu 10 sportivi titular și 2 rezerve, ”iar ținta celor două echipe, feminină și masculină, este o clasare în top 24, rezultate care ar aduce calificarea echipelor pentru Campionatele Mondiale de la Stuttgart, din 2019, și păstrarea șanselor pentru Jocurile Olimpice din 2020” (am citat de pe site-ul Federației). Și dacă ne luăm după exprimarea Andreei Răducan, gimnastica românească este în topul mondial, chiar dacă nu se mai lipește demult de medalii și nici prea finale pe aparate nu prea mai prinde. Sigur, să fii în primii 24 la ciclism, de exemplu în Turul Franței, te umpli de bani și poți să spui că ești printre cei mai buni rutieri din lume, dar la Formula 1, de pildă, locul 24 nici nu există, adică ești pierdut de clasament (pe grila de start găsim doar 20 de monoposturi).

Și dacă nu știți, încă, ce rezultate au înregistrat gimnastele și gimnaștii noștri în Qatar, vă spunem noi: fetele au reușit clasarea pe locul 13, din 42 de echipe, iar băieții au prins doar locul 21, din 46 de teamuri, poziții care sunt în graficul impus de președinta Federației, Andreea Răducan, la unison cu cele două Comitete tehnice, conduse de Anca Grigoraș, la feminin, și Mircea Apolzan, la masculin. Nu sunt nume noi, dacă mă gândesc la președinții acestor comisii tehnice, sunt aceleași care au contribuit la îngroparea unei generații întregi de gimnaste, în ciclul olimpic 2013-2016, și care a culminat cu necalificarea echipei feminine la Olimpiada de la Rio, după 48 de ani de prezențe continue și performanțe de excepție. Nu s-au luat măsuri atunci, de sancționarea vinovaților și chiar îndepărtarea lor, iar ceea ce s-a întâmplat acum, la Mondialele de la Doha, ba chiar și la Europenele de la Glasgow, cu ceva vreme în urmă, sunt consecința firească a nepăsării Ministerului Tineretului și Sportului, a neimplicării Comitetului Olimpic și Sportiv Român, a incompetenței Federației Române de Gimnastică. Urmează să mai îngropăm o generație, că ne permitem, avem Programele Țară, țară vrem campioane și Hai cu noi în țara campioanelor, care (nu) produc gimnaste pe bandă rulantă, chiar dacă banii se cheltuie. Sunt de părere că Andreea Răducan, noua președintă a Federației, care a depășit un an de mandat, poartă o căciulă mult prea mare pentru cunoștințele și posibilitățile ei manageriale, căciulă care îi vine pe ochi și nu o lasă să vadă cotitura bruscă, pe care gimnastica trebuie s-o facă, dacă vrea să revină în lumea bună, pe care a dominat-o decenii la rând.

Să ne întoarcem la concursul de la Doha, pentru că trebuie să spunem cu amărăciune că sportivii noștri, fete și băieți, s-au umplut de ridicol, prin ratări în cascadă și note chiar hilare, dacă ne gândim la Szabo Rafael, 6,633 la cal cu mânere, sau Adelin Kotrong, 8,233 la același aparat nărăvaș. Să rămânem la masculin, și credem că este absurd să trimiți șase sportivi la un campionat mondial, din care doar doi să fie în stare să facă un tur complet de șase aparate, Rafael Szabo și Andrei Muntean, fără să punem în balanță nivelul la care sunt ei capabili să se ridice. În rest, Bățagă a lucrat doar la 4 aparate, Drăgulescu la două, Kotrong la 4. Iată și primii români în clasamente, la fiecare aparat în parte:
– Sărituri, Marian Drăgulescu, locul 37
– Bară fixă, Andrei Muntean, locul 47
– Paralele, Andrei Muntean, locul 26, Cristian Bățagă 73
– Inele, Andrei Muntean 31, Cristian Bățagă 41
– Cal cu mânere, Cristian Bățagă 80, Andrei Muntean 124
– Sol, Marian Drăgulescu 34, Andrei Muntean 69, Adelin Kotrong 71

Și să ne oprim pentru câteva fraze la Marian Drăgulescu, gimnast care a strecurat în declarația sa, data chiar pe site-ul Campionatului Mondial, o atingere la Federația de specialitate, care s-a jucat cu el, înaintea Europenelor de la Glasgow, neținând cont că sportivul declara sus și tare că este apt de concurs: ”Am venit aici să ajut echipa cât pot – am avut unele problem cu tendonul lui Achile, iar pregătire am făcut două săptămâni la randament maxim. Dar nu poți fi în formă maximă, nu poți construi dacă urci și cobori. Consider că sănătatea este mai importantă”, a spus Drăgulescu, în vârstă de 38 de ani.

La feminin, aceleași ”reușite de excepție”, adică suntem în topul impus de Răducan – locul 13 pe echipe, din 42 de competitoare, cu ratarea finalei de opt, din păcate. Singura bucurie vine din partea Denisei Golgotă, care se va lupta în finala de la individual compus, după clasarea pe locul 19, cu un punctaj de 52,765 (finala se dispute cu 24 de participante). De altfel, Golgotă a fost cea mai bună din cele șase gimnaste trimise la Doha, obținând și cele mai mari note ale delegației feminine:
– Sărituri, nota 14,266, locul 12
– Bârnă, nota 12,733, locul 44
– Sol, nota 13,400, locul 11
– Paralele inegale, 12,366, locul 66

Din cele cinci gimnaste, care au intrat în competiție, doar Denisa Golgotă și Ioana Crișan s-au încumetat să lucreze la toate cele patru aparate. În rest, Nica Ivănuș și Carmen Ghiciuc au făcut doar câte trei aparate, iar Maria Holbură n-a avut putere decât pentru două.

Am glumit, desigur, când am îndemnat-o pe Andreea Răducan să se pregătească pentru premieri, și a fost o glumă amară și nesărată, pe care fosta mare gimnastă o va percepe, desigur, ca un afront la adresa ei. Și are dreptate, pentru că, de când s-a așezat în fotoliul de la Federație, n-a avut prea multe acțiuni transparente și benefice pentru marea performanță. Nici măcar aducerea lui Urzică nu se dovedește un success, semn că este mult întuneric în gimnastica noastră. Cu toate acestea, în loc să-și lingă rănile și să caute să le oblojească, președinta Federației de Gimnastică, Andreea Răducan se plimbă și ea prin tribunal și continuă procesul început de Adrian Stoica, contra Silvanei Peng, mama fostei gimnaste Asiana Peng, solicitând daune morale și materiale în valoare de 100.000 de euro, pentru defăimarea federației și a conducătorilor ei. Instanța a respins acțiunea, în primă fază, dar Răducan a ajuns la Apel, doar doar s-o alege cu ceva. Și îi spunem că doar praful după tobă i-a mai rămas – nu tu performanțe, nu tu gimnaste, nu tu perspective, doar Topul 24 de la Doha și speranțe pentru banii Silvanei Peng… Ce vremuri trăim!