Clubul Sportiv Orășenesc Voluntari și-a îmbogățit panoplia succeselor interne cu noi medalii, câștigate la Campionatele Naționale de cros, rezervate Junioarelor I și II. Echipa clubului din Voluntari este dublă medaliată cu aur, fetele antrenorului Augustin Barbu ieșind campioane naționale și la categoria lor de vârstă, adică la Junioare II, cât și la un nivel superior, adică la Junioare I! Mai mult, una din cele mai promițătoare atlete din Ilfov, Paula Constantin, a mai bifat un argint și la proba individuală, fapt care i-a adus și selecția în lotul național de junioare, ce va participa, în noiembrie, la Balcaniada de cros din Serbia. Am vorbit cu Paula și mi s-a părut un copil tare hotărât să facă multe în atletismul românesc. Este un talent, de care clubul din Voluntari trebuie să aibă mare grijă.

Rep. Paula, ar fi mers mai bine și aur la individual, pe lângă cele două titluri la echipe. Argintul ăsta parcă strică rânduiala, ce crezi?

Paula Constantin: Eeee, dar ce credeți că eu n-am vrut? Mi-a fost teamă chiar de la start, nu prea am avut clar în minte, derularea cursei, ce ar trebui să fac…

Rep. Prin urmare, recunoști că nu ești cea mai bună din țară, da?

Paula Constantin: Stați că nu știți toate detaliile – adversara care m-a bătut în această finală este Gabriela Doroftei, din Suceava, o sportivă care m-a mai învins în această vară. Poate și de asta mi-a fost frică de ea, dar vine și vremea mea, am înregistrat toate aceste eșecuri. Trebuie să vă spun că eu sunt ultimul an de Junioară III, am doar 14 ani, iar ea este Junioară II și are 16 sau 17 ani, e ceva diferență, nu?

Rep. Așa este, dar asta înseamnă că n-o s-o bați niciodată?, că tot mereu o să fie diferența asta de vârstă…

Paula Constantin: Nu se va întampla asta, cu siguranță, dar trebuie să recunosc că acum ea este mai bună ca mine. Nu știu de când face ea această probă, însă eu am început să fac sport adevărat, la acest club din Voluntari, cam din luna ianuarie, deci nu am împlinit un an. Promit că o să-mi iau revanșa cât de curând

Rep. Dar cum ai ajuns aici, în Ilfov, și de unde ești?

Paula Constantin: Sunt din Ilva Mare, Bistrița, și în iarna trecută a venit pe la școala noastră domnul antrenor, să vadă niște concursuri. M-a selecționat, apoi am venit la Voluntari, să văd condițiile de cazare, de masă, unde o să fac școala – mi-a plăcut totul și am rămas și cred că am făcut alegerea cea mai bună

Rep. Și părinții te-au lăsat să pleci așa departe?

Paula Constantin: Da, chiar mă susțin moral, în activitatea mea. Ei spun că trebuia să fac ceva în viață, să-mi construiesc un viitor. Chiar dacă sunt despărțiți, eu îi iubesc pe amândoi la fel și îi simt aproape de mine și vorbesc cu ei în fiecare zi

Rep. Familia ta a avut vreo legătură cu sportul, cum de ai apărut așa, dintr-odată?

Paula Constantin: Mai am doi frați și o soră care nu fac niciun sport. Mie mi-a plăcut de mică să alerg, să mă mișc. De prin clasa a V-a am început să particip la crosuri, unde eram mai mereu prima

Rep. La 14 ani ai tăi ești, totuși, un copil, nu ți-e greu singură printre străini?

Paula Constantin: Îmi place viața la Centrul Sportiv din Snagov, unde stau în cameră cu două dintre colegele cu care am câștigat aurul și la Junioare II, și la Junioare I – Ștefania Gheba, din Bacău, și Claudia Nicoleta Șerban, din Rm Sărat. Am masa asigurată tot acolo, o mâncare bună și mereu proaspătă. În plus, îmi place să și învăț bine la școală, am timp și de citit, mai ascult și muzică, am o viață ordonată și bună, zic eu. Repet, părinții mei sunt mulțumiți de mine, de primele mele succese și nu vreau să-i dezamăgesc. Anul acesta am fost acasă și de Paște, cât și în luna august. Voi merge, iarăși, și de sărbători, n-o să-mi lipsească familia

Rep. Antrenorul tău, Augustin Barbu, îmi spunea că te-ai calificat și la Balcaniada din acest an

Paula Constantin: Da, iar asta mă emoționează și mă obligă. Sunt pentru prima oară selecționată într-un lot și vreau să câștig. Orice concurs este un bun prilej pentru mine să fac performanță, până la urmă pentru asta am venit aici, la Voluntari, să-mi găsesc un drum în viață, nu?