Aurel Buleu, directorul Clubului Sportiv Școlar Ilfov, are ceva povești în tolba sa și a promis că ni le va spune pe rând, pentru că multe putem învăța din pățaniile eroilor principali. Nimic nu este inventat, totul este realitate, poate doar câteva metafore strecurate pe ici, pe colo, așa, de culoare. Și chiar dacă ne lipsesc câteva date concrete, ani, orașe și alte informații, istoria în sine este captivantă.
Aurel Buleu. ”Clubul Sportiv Școlar Ilfov s-a născut în 2000, primul an din Secolul XXI. La canotaj, antrenor era un tip de la lupte, care își luase toate licențele și pentru canotaj. Gheorghe Anghel, că despre el vorbim, a-nceput cu luptele, a fost sportiv pe saltea, apoi antrenor, și un bun specialist în pregătirea fizică. Apa l-a atras, sportul cu bărci și cu oameni mari, cât roboții. Și încă ceva, Anghel nu muncea cu nimeni, dacă nu era pe placul lui, nu investea pasiune și timp, în sportivi în care el nu credea că vor ajunge sus de tot.
Ruleta nu-i lipsea din buzunar și chiar în concediu fiind, când vedea un puștan mai arătos, îl chema la el, îl măsura cu ochii din cap până în picioare, apoi scotea ruleta și îl dimensiona la brațe, la picioare, la gât. Când termina, îl întreba pe copil dacă vrea să ajungă mare campion – Fii atent, dacă accepți faci ce zic eu și vezi că e mult, foarte mult de muncă… După o perioadă de timp, tânărul creștea în valoare și demonstra că ochiul antrenorului nu se înșela niciodată.
Ba da, avea să greșească odată, dar știți cum se spune, excepțiile întăresc regula. Se plimba prin clubul nostru un copil, Ionuț Grigore, dintr-o familie mai puțin înstărită. El își dorea să facă sport și tot ne ruga să-l încercăm la diferite discipline. Am decis, într-un târziu, să-l trimitem la Snagov, la baza noastră de canotaj. Avea să fie un alt început de drum, o altă viață pentru sportivul nostru. Nu-l băga nimeni în seamă, pentru că era mai mititel și nu avea aptitudini să tragă la rame. După două luni de priviri atente, la fiecare antrenament al băieților noștri, Ionuț a insistat să fie cârmaci într-o barcă și să-i dirjeze el pe colegi. A făcut-o cum nu se poate mai bine, cu o voce ca de tunet, dar și cu o inteligență în a aprecia desfășurarea cursei, de a cântări adversarul și resursele lui fizice. A rămas definitiv cârmaci, ba chiar a devenit și vicecampion mondial! În 2012, noi am pierdut și canotajul, nu ne mai ajungeau banii și catedra se desființase. Dar am avut noroc, pentru că toți sportivii de la CSȘ Ilfov au fost luați de Liceul din Snagov, pe motiv de competență, desigur. Nici despre fostul antrenor Gheorghe Anghel nu mai știu nimic, aflasem, într-o vreme, că a ajuns în America, visul nostru al tuturor, dar nu știu ce făcea acolo”.
Aceasta este prima poveste a directorului nostru, o istorioară cu doi eroi, unul mai pitoresc, decât altul. – Gheorghe Anghel, un luptător de pe saltea, și Ionuț Grigore, un tânăr cu talente ascunse, ambii găsindu-și liniștea interioară și vocația pe firul liniștit al apelor.