Ponor și Drăgulescu, primii din România, dar nu la veterani!

joi, 22 decembrie 2016

Clasamentul dat de Federația Română de Gimnastică ar putea crea o confuzie, la prima vedere, în ideea că ierarhia ar putea cuprinde sportivi aflați la retragere – Cătălina Ponor are 29 de ani, iar Marian Drăgulescu, 36 de ani (foto http://www.bzi.ro/)! Departamentul de Marketing al Federației nu funcționează câtuși de puțin – după ce s-a făcut de râs în lume, prin necalificarea echipei României la Olimpiad, fapt nemaiîntâlnit de zeci de ani, federalii Stoica Apolzan și Grigoraș alcătuiesc și un clasament al celor mai buni sportivi, pe anul 2016, cu Ponor (la feminin) și Drăgulescu (la masculin) pe primele locuri, singurii care au fost la Rio, fără, însă, să prindă podiumul de premiere.

Pentru Marian Drăgulescu este al doilea an consecutiv când se clasează pe primul, iar pentru Ponor este o mare realizare, să revină în pole position, după o lungă perioadă de absență din arena de concurs. Pentru sportul românesc, însă, un astfel de clasament face un real deserviciu Federației și, mai ales, tuturor antrenorilor care s-au ocupat de loturile naționale, feminine și masculine. Să ai doi ani la rând cel mai bun gimnast un sportiv de 35, apoi 36 de ani, la masculin, iar la feminin să vină o gimnastă care 3-4 ani a avut o cu totul altă preocupare, după care să se impună și pentru Rio, cât și în topul național, asta înseamnă munca în zadar, la Federație, la Izvorani, o lipsă de strategie, un viitor lăsat în derivă – dar mai înseamnă că pe cei trei federali nici la bască nu-i doare de gimnastica românească, pentru că banii vin, fie de la Ministerul Tineretului și Sportului, fie de la Comitetul Olimpic și Sportiv Român, fie de la ceva sponsori mai naivi, care cred că sportul românesc trebuie sprijinit. Așa cum spuneam într-un material anterior, cei trei de la Federație, ca și o mare parte din antrenorii de la loturi, se comportă ca și când aceasta n-ar fi țara lor!

Unde sunt proiectele din ciclul olimpic anterior, unde sunt banii, pe ce s-au cheltuit, unde sunt sportivele crescute pe bursele olimpice, unde sunt performerele plătite de Petrom, unde sunt toate visele și speranțele fostelor gimnaste din lotul național, Munteanu, Vrabie, Ciurusniuc, Stoica,Tudorache, Peng, Blendea, Stănilă, Iordache?
Toată stima pentru Ponor și Drăgulescu, pentru profesionismul de care dau dovadă, iar dacă ei sunt singurii care ne mai pot reprezinta internațional, atunci ceilalți sportivi să meargă la cluburi și să se mai pregătească, iar Ponor și Drăgulescu să aibă indemnizații înzecite, ca și antrenorii lor – învingătorii iau totul, parcă așa se spune, nu?

Mai sunt trei zile până la Nașterea lui Iisus, cea mai mare sărbătoare a creștinismului, e ziua când trebuie să ne împăcăm cu toții, iar Stoica, Apolzan și Grigoraș pot face o bucurie, marii familii a gimnasticii românești, prin demisiile lor, ar fi o ultimă șansă să-și mai spele păcatele. Și să nu-și facă griji, doamna Grigoraș, se va găsi cine să-i și înlocuiască… (I.P.)

Comments are closed.