După celebra expresie a Elisabetei Lipă, ”Le-am dat și pe nas și pe gură”, spusă în 2016, în Satul Olimpic de la Rio, iată că a apărut o altă zicere, care vine tot din puțul gândirii românești – ”În Honolulu dacă doreau să se pregătească, îi duceam în Honolulu”!, este declarația președintelui Federației Române de Lupte, Răzvan Pîrcălabu, dezamăgit de prestația lui Albert Saritov și a Alinei Vuc, care au rătăcit drumul spre medalii. La fel ca și Lipă, la acea vreme ministru al Sportului, și Pîrcălabu se lamentează că a cheltuit o grămadă de bani cu cei doi, că le-a asigurat toate condițiile, și-așa mai departe. Se pare că nu numai banii contează în pregătirea sportivilor, mai sunt și alți factori care contribuie la perfecționareaacestora.

Și las deoparte atitudinea lui Lipă, despre care am scris la vremea respectivă, și aș vrea să rămân la vremurile de astăzi. Nu pot, însă, pentru că cei doi, Saritov și Vuc, au fost și la Olimpiada de la Rio – Saritov, un cecen naturalizat, pentru care Federația a cheltuit, și cheltuie în continuare, bani serioși ca să-l facă și român cu acte în regulă, a luat un bronz la Rio și ne așteptat ca după cinci ani, timpul trecut până la Olimpiada japoneză, să se prezinte și mai bine. Această naturalizare s-a petrecut înainte de Rio, iar în grupul de sportivi s-au aflat ruși, ucraineni și ceceni, iată, fete și băieți, pentru care Federația de Lupte a cheltuit bani serioși, în loc să-și îndrepte atenția către copiii și juniorii din țară. Din păcate, sportivii ”vopsiți” în tricolor n-au confirmat, dar banii s-au dus pe apa Sâmbetei…

Și pe vremea lui Lipă, și în timpurile lui Pârcălabu, calitatea antrenamentelor a fost de un nivel scăzut. Nimeni n-a controlat acumulările, nimeni nu i-a supus pe sportivi la verificări, nu s-a lucrat cu aceștia intens și la nivel maxim. ” Nu se poate, sunt total dezamăgit de lipsa lor de atitudine, de prestația lor… Pentru niște sportivi fără atitudine, care au crezut că pot obține rezultate așa din cer”, a mai spus Pîrcălabu. Cum adică din cer, păi nu s-au antrenat vreme de cinci ani, n-au primit masă, cantonamente, indemnizații, echipament și-așa mai departe? N-au avut antrenori lângă ei, n-au făcut sparring-uri, n-au fost consultați de medici, de psihologi? Și președintele unde-a fost, n-a urmărit și el pe ce se cheltuie banii? Dacă sportivii s-au comportat lamentabil, asta înseamnă că în circuitul către performanță, adică pe drumul către Tokyo, au fost niște fisuri mari, de care se fac vinovați antrenorii, medicii, angajații Federației de Lupte, președintele acestei Federații și chiar membrii COSR, cei care au finanțat în plus, acest ciclu olimpic. Și sportivii, până la urmă, care n-au fost responsabili de misiunea lor, mulțumindu-se cu calificativul sufficient…

De altfel, putem spune că la această a 32-a ediție a Jocurilor Olimpice, sportivii români s-au comportat cel mai slab, din toată istoria participărilor lor, sub cele cinci cercuri olimpice. Nu ne propunem o analiză acum, a tot cee ace a-nsemnat Tokyo, dar promitem s-o facem în zilele următoare, pentru că sunt multe răspunsuri de aflat de la atletism, gimnastică sau judo.