În prima manșă a dublei cu Rostov-Don, handbalistele de la CSM București au câștigat cu 26-25, un scor destul de fragil, pentru returul incendiar de la Rostov. Și dacă diferența n-a fost mai mare, asta se datorează lipsei de inspirație a antrenorului Kim Rasmussen, a emoțiilor mult prea mari pe care le-a avut, a momentelor dificile pe care le-a traversat și cu naționala Poloniei, al cărei selecționer este. Nici tehnicianul oaspetelor n-a strălucit prin mutări surpriză și de aceea consider că CSM București a ratat o mare oportunitate de a învinge mai clar formația din Rusia, fapt care ar fi ajutat-o să pornească spre Rostov cu un alt moral.
A fost o luptă surdă între doi danezi, adepți ai unor apărări betonate, dar fără străluciri în atac, acolo unde ambele formații au fost taxate cu pasiv, pentru lipsă de combativitate, greșind numeroase pase și angajări. N-am jucat cu pivotul, Manea având o singură reușită, n-am deschis prea mult spre extreme, Vărzaru având un singur gol, iar Fisker și Curea doar trei goluri împreună. Doar Martin are cinci reușite, dar cred că trei le are din contraatacuri și din venirile sale spre centrul semicercului. Bazaliu a stat un minut sau două în teren, după care a fost scoasă, dar fata asta are mare potențial și putea să arate adevărata ei valoare, aveam nevoie de trasoarele ei de la distanță, dar s-o fi lăsat să-și intre în ritm. Iar pe Mica Brădeanu am simțit-o un pic supărată, probabil că nici ea nu este de acord cu modul de lucru al lui Rasmussen, e doar o supoziție!
Sunt de părere că handbalistele de la CSM sunt mult mai valoroase, cu un CV mai cuprinzător de performanțe și titluri, decât rusoaicele, dar păcătuiesc prin lipsă de omogenitate – după meci, portărița Pessoa spunea, ”Putem bate la Rostov, dar trebuie să fim o echipă”, edificator, nu? După atâta vreme de stat pe banca tehnică, Rasmussen n-a reușit să facă o familie, un vestiar unit, sunt jucătoare acolo tare nemulțumite de tratament , de faptul că nu intră niciodată în calculele antrenorului.
În meciul din Polivalenta bucureșteană, gazdele au avut, de mai multe ori, un avans de două goluri, dar n-au știut să-l gestioneze, primind imediat trei. Mai mult, în mitanul secund, cam pe la jumătate, scorul era 22-18 în favoarea gazdelor, însă CSM-ul a primit nu mai puțin de șase goluri, unul după altul, fără ca antrenorul să reacționeze cumva! Am fi avut această pretenție, dacă se consideră un antrenor de liga campionilor, mai ales că Rasmussen le cunoștea și mai bine pe Bobrovnikova, Ilina, Petrova, Sedoykina și Sen din meciul Poloniei cu Rusia, pierdut la două goluri, 25-27, partidă din Turneul de calificare la Olimpiadă. Și de acolo poate să-i vină supărarea și lipsa de reacție, pentru că a ratat și cu Polonia prezența la Jocurile Olimpice, pierzând și întâlnirea cu Suedia, 24-30, în acel turneu.
Și totuși, victoria se pune, chiar dacă este la un singur gol, iar handbalistele de la CSM București pot juca mai concentrate, în ciuda neștiinței lui Rasmussen. Ar trebui ca jucătoarele să țină cont de spusele lui Pessoa și să se adune ca o familie, să se sprijine în teren, să dea totul, pentru că Rostov-Don nu mi s-a părut o sperietoare, iar Katrine Lunde ar putea fi invidioasă pe paradele lui Grubisic și Iordache. Invincibilitatea rusoaicelor, 11 victorii și un egal, în Champions League a fost oprită de CSM București, deci se poate! N-o spun cu răutate, dar Kim poate să rămână acasă, pentru că Mica Brădeanu este capabilă să-și conducă echipa la victorie!
CSM București – Rostov-Don 26 – 25 (11-12)
CSM: Martin Berenguer 5, Torstenson 5, Gulden 3, Jorgensen 3, Rodrigues 3, Brădeanu 2, Curea 2, Fisker 1, Manea 1, Vărzaru 1
Rostov: Ilina 9, Sen 5, Borschenko 3, Managarova 3, Petrova 2, Bobrovnikova 1, Shymkute 1, Slivinskaya 1

