Rivalitatea dintre clubul din Giulești și cel din Ștefan cel Mare datează de ani, de zeci de ani, chiar, și nu ne referim doar la fotbal, ci la toate secțiile fiecărei grupări. Sigur, Rapidul a purtat mereu spiritul muncitoresc, al celor care și-au câștigat mai greu existența, în principal ceferiști, iar Dinamo a fost percepută ca fiind din categoria milițienilor, a securiștilor, că doar era echipa Ministerului de Interne. Din păcate, după Revoluția din 1989, ambele cluburi au fost lăsate de izbeliște, traversând mai mereu perioade de sărăcie, fiind aproape de desființare.

Rapidul se poate lăuda cu o Sala a Sporturilor bine construită, cochetă, cu toate utilitățile. De câțiva ani, și Dinamo și-a umflat mușchii cu o nouă Sală Polivalentă, parcă ceva mai utilată, decât cea de la șine. După tragedia de la Clubul Colectiv, prilej cu care Inspectoratul Situațiilor de Urgență și-a adus aminte că nu și-a făcut datoria, s-au închis multe alte cluburi, s-li de sport, stadioane, locuri unde se adună lume multă și care trebuie să respecte anumite norme de evitare a oricărui accident.

Și chiar dacă este mai nouă și mai atrăgătoare, Sala Dinamo este interzisă evenimentelor cu public, pe când la Rapid nu există această restricție. Șanse ca Polivalenta alb-roșiilor să se deschidă și pentru public nu sunt, iar echipele clubului joacă pe unde apucă, văduvindu-i pe suporteri să-și susțină favoriții. În Giulești, antrenamentele și meciurile oficiale sunt nenumărate, iar cei care au sânge alb-vișiniu se bucură din plin de victoriile fetelor de la handbal. De ce la Rapid se poate și la Dinamo nu?

Dar n-ar trebui să ne mire, pentru că nici în Sala Lucian Grigorescu nu au voie spectatorii. Este Sala Federației Române de Handbal, care, iată, nu respectă normele impuse de ISU. Cu toate acestea, cu ceva vreme în urmă, aici a avut loc o competiție de karate, rezervată mai multor categorii de sportivi, iar sala a fost plină ochi, de părinți, oficiali și sportivi care își așteptau rândul să intre pe tatami. Se spune că prganizatorii de la federația de Karate și-au asumat în scris răspunderea, de parcă acea hârtie ar fi putut opri incendiile sau alte situații neprevăzute. Dar asta este o situație pe care organele abilitate ar fi trebuit să o dezbată.

Și dacă tot dăm astfel de exemple negative, ce să mai spunem de Stadionul Național, o construcție aflată sub tutela Primăriei Capitalei, care, atenție!, n-a avut NICIODATĂ toate avizele de funcționare, iar aici s-au disputat numeroase partide interne și internaționale!