Regulile nu sunt… batute in cuie

lun, 09 februarie 2015

de Georg Lorenz

De International Football Assoociation Board a auzit, fireste, fiecare iubitor al fotbalului, este acel…apendice al FIFA care lucreaza la reguli, vorba vine, aceasta reuniune a unor veterani, nu prea rapizi in gandire si conservatori din fire, nu aduce de regula mai nimic nou desi ar fi cu siguranta cazul…

Tripla sanctionare a jucatorilor revine pe drept cuvant mereu in discutie. Chiar martea trecuta la meciul din Bundesliga Bayern – Schalke, jucatorul gazdelor, Boateng a fost eliminat de pe teren pentru un fault comis la marginea careului. A doua sanctiune a fost acordarea unui penalti de altfel justificat, iar a treia a urmat zile mai tarziu, trei etape de suspendare dictate de comisia de disciplina. Straniu nu-i asa, trei pedepse pentru o abatere. In fond ce s-a intamplat ? Boateng a impiedicat marcarea unui gol intreprindere sanctionata cu lovitura de pedeapsa ca o posibilitat de reparatie. Pentru gestul nesportiv ca atare ar fi fost suficient un cartonas galben, sanctiune care ar fi insotit un fault normal de joc in orice alta parte a terenului numai in careu nu. Suspendarea a urmat eliminarii de pe teren. Total depasit, desuet, departe de caracterul jocului si de spiritul sanctiunilor, o masura care de mult nu mai este inteleasa de jucatori si de iubitorii de fotbal.

Pozitia afara din joc sau ofsaidul cum il numim cu totii a devenit un adevarat…labirint al situatiilor si interpretarilor de cand s-a ajuns la o asa-zisa delimitare intre ofsaidul activ si ofsaidul pasiv. Inainte vreme ofsaidul era pur si simplu ofsaid si la semnalizarea arbitrului asistent arbitrul dicta o lovitura libera indirecta. Acum nu mai este asa, cavalerii fluerului pot distinge intre pasiv si activ, facand deosebire intre a doua situatie de joc noua si cea anterioara, o seama de posibilitati in care nici jucatorii si nici spectatorii nu se mai descurca cu adevarat si nu le inteleg. Pozitia unui jucator in ofasid (pasiv) deterioreaza de multe ori campul de vedere al portarului sau impiedica intreventia unui adversar etc. un hatis de situatii in care arbitrul are ultimul cuvant chiar daca el este gresit. O reforma in sensul claritatii ar fi mai mult decat de dorit, iar ofsaidul ar (re)deveni ofsaid.

Jucarea balonului cu mana, hentul cel de toate zilele, ramane poate cea mai discutata faza de joc din fotbal. A fost sau nu hent, era mana lipita de corp, de la ce distanta s-a sutat mingea, a fost vreo intentie, s-a marit artificial suprafata corpului jucatorului etc. etc., situatii de joc care pe marele dreptunghi sunt solutionate relativ fara probleme dar in cele doua suprafate numite simplu careu necesita decizii solomoniane insotite adesea de curaj si mai ales de raspundere. Proba video reclamata de multi pare o solutie dar ea se afla undeva intr-un viitor incert si foarte indepartat.

A patra schimbare de jucator este, de asemenea, de mai multe vreme reclamata de antrenori din dorinta de a da posibilitate de joc mai multor echipieri pe de alta parte pentru a reduce marea risipa de efort in conditiile unui calendar competitional tot mai incarcat, a desfasurarii unor partide pe durata a 120 minute samd.

PS. Cand aceste randuri erau in redactare am auzit ca la viitoarea reuniune (a 129-a !) a International Football Association Board (IFAB) de la 28 februarie la Belfast se vor lua in discutie cel putin doua din punctele maisus evocate si anume tripla sanctionare a jucatorilor si extinderea schimbarilor in partidele oficiale. Insfarsit ! Eppur si muove !

Comments are closed.