Replay / Plimbare în văzduh

mar, 15 martie 2016

Ilfov Sport” vă prezintă în numărul 12 un fotoreportaj despre aerodromul din Clinceni, apărut în Revista ”Sport”în urmă cu șase decenii

Plimbare în văzduh

Încă o duminică frumoasă în acest mijloc de toamnă. Sportivii nu au pierdut prilejul. Pe pistele stadioanelor au reapărut pantofii cu cuie ai atleților. Canotorii au fost văzuți pe lac, iar jucătorii de volei și baschet au organizat meciuri în aer liber.
A fost o zi bună și pentru zbor. Pe aerodromul Clinceni sportivii planoriști au venit de dimineață. ”I.S.d3”, ”Albatros”, ”Pescăruș”, ”Baby” au fost scoase din hangare și… a început zborul. Pe cer, numai câțiva nori albi, firavi. Parcă te chemau la ei. Trase de cablu, planoarele decolau, se înălțau la 200-300 de metri, apoi, rotindu-se larg, după 10-15 minute de zbor. Pilotul cobora și îi lua locul altul.
”Albatrosul” – planor cu dublă comandă – a zburat de mai multe ori condus de o fată. Aurelia Petre, muncitoare la Fabrica de Sticlă București, a îndrăgit planorismul, sport al celor curajoși. Pentru că nu au trecut încă nici două luni de când a urcat prima dată în văzduh, instructorul Mihai Adăscăliței o însoțește la fiecare zbor. Așa este planorismul. Nu ai voie să te avânți singur în aer până nu ai trecut granița celor 40 de zboruri de inițiere cu un planor cu dublă comandă.
– Marcel să vină la mine – se auzi vocea unui instructor, de îndată ce unul din planoare a aterizat.
Marcel Gomoiu, elev în anul I la Școala profesională ”Mao Țe-dun”, aterizase incorect cu ”Pescărușul”.
– Tovarășe instructor, m-am prezentat.
– De ce nu ”îndulcești” panta când ești aproape de pământ?
După ce Marcel Gomoiu a dat explicațiile cerute și a ascultat sfaturile instructorului, tov. Mihai Adăscăliței, șeful Aeroclubului București, îmi spune zâmbind: ”Fără disciplină nu se poate practica planorismul”.
… Norii albi, firavi, stăteau nemișcați deasupra aerodromului. Niciunul dintre piloți nu a putut urca până la ei. Dar iată că ”Pescărușul” pilotat de Valentina Delaport, absolventă a Institutului de Arte Plastice, urcă sus, tot mai sus. A prins un curent ascendent și-l folosește cu pricepere. În curând, micșorat de distanța celor aproape 2.000 de metri la care se ridicase, planorul ne apăru cât o pasăre. Se rotea în jurul aerodromului. Deodată nu l-am mai văzut.
– Când se întoarce? – l-am întrebat pe unul dintre băieți.
– Știu eu? După-amiază, dacă nu s-o strica vremea…
L-am privit surprins. Era ora 11.
– Da, da, nu vă mirați. Când reușim să urcăm atât de sus cu greu ne hotărâm să venim înapoi. Mai zilele trecute, Vladimir Pîslaru a zburat șapte ore în șir.
Nicolae Marcu, băiatul care-mi explicase toate acestea, scruta zarea căutând planorul ”pierdut”. Dar nu avea să-l revadă decât după-amiază.
Sportivii planoriști au petrecut plăcut acea zi frumoasă de toamnă. Poate ultima din acest an în care au avut ocazia să zboare. Totuși, activitatea lor nu a încetat. Cine vrea să devină pilot trebuie să-și însușească temeinice cunoștințe de aerodinamică, construcții de planoare, meteorologie, geografie aeriană etc.
Și apoi, la primăvară, din nou la zbor!
Petre HENȚ

Aerodromul Clinceni, operațional și astăzi
Aflat în Clinceni, localitate din județul Ilfov, aerodromul care poartă numele lui ”Aurel Vlaicu” este unul din cele 16 administrate de Aeroclubul Central Român. Acolo se desfășoară periodic competiții sau demonstrații fie cu avioane cu motor, fie cu planoare. În aprilie trecut, în raza aerodrumului aflat la 16 kilometri de București a avut loc prima etapă a Cupei României la zbor cu baloane cu aer cald.

Comments are closed.