”Iar prima mea întrebare a fost referitoare la antrenorii pe care eu îi știam în funcții, adică Sică Mărgulescu și Alina Dobrin. Mi s-a spus clar că echipa de handbal feminin nu mai are bancă tehnică și doar atunci am acceptat să vin la discuții. Educația nu-mi permitea să creez anumite discuții, iar eu am un respect deosebit pentru foștii tehnicieni.

Dacă vreți, pot să spun că am făcut alegerea potrivită, pentru că proiectul pe care mi l-a propus conducerea este unul serios, pe termen mediu și lung. Da, am semnat un contract doar până în vară, și pare că aș da un ajutor de urgență, dar nu este așa, am toată libertatea să-mi fac strategii pentru viitor.

Vreau să cred că mă voi acomoda aici, că managementul clubului mă va ajuta să împlinim țintele propuse, doar o colaborare strânsă va duce la succesul acestui parteneriat. Sunt primele zile și vreau să fac ceva evaluări, să știu nivelul fiecărei handbaliste, să iau pulsul, cum se spune. Trebuie să ne gândim și la transferuri, dacă vrem în Liga Națională, pentru că Turneul de promovare va fi unul dificil.

Se tot vorbește despre starea care te cuprinde, când devii rapidist cu acte în regulă – eu cunoșteam Giuleștiul, am și jucat în Sala Polivalentă, chiar am mai antrenat aici, echipa masculină de la CSM București, însă acum a fost cu totul altceva – există un Spirit care te cuprinde, când te apropii de sală, acum sunt antrenor al grupării de lngă podul Grand, și încep să am alte emoții, alte trăiri. Rapidul este o bucată de istorie și mă bucur că, de câteva zile, fac parte și eu din această mare carte a sportului vișiniu”, ne declara Robert Licu.

Riguros cum îl știm, absolvent, la propriu, al Școlii germane de handbal (a stat în Bundesliga mai bine de 10 ani, și ca jucător, dar și ca antrenor), le anunțăm pe fetele de la Rapid că vin vremuri grele pentru fiecare din ele – doar munca le salvează, seriozitatea și sacrificiul…

Ionel Pană