E greu de zis ce a fost mai jalnică, transmisia partidei sau prestația tricolorilor, cert este că România a ratat încă o calificare. Mai surprinde asta pe cineva?

România: Tătăruşanu – Măţel, D. Goian, Chiricheş, Raţ – Hoban – Torje, Maxim, Tănase – B. Stancu, Marica

Grecia: Karnezis – Torosidis, Siovas, Sokratis, Holebas – Maniatis, Karagounis, Tziolis – Salpigidis, Mitroglou, Samaras

Este aproape imposibil să scoți în evidență vreo ocazie a României în prima repriză, grecii deși jucând pe trei linii au avut trei ocazii uriașe și un gol, același Mitroglu terminând cu pseudo-visele noaste de Brazilia.

În minutul 23, Mățel doarme și Mitroglu se trezește singur cu Tătărușanu. Simplu, 0-1.

Deși cei 50.000 de oameni au cântat imnul în încercarea de a împinge tricolorii de la spate, nimic nu a putut să îi scoată din visare pe Torje, Tănase sau Stancu. Prima repriză s-a încheiat cu întreg stadionul strigând: DEMISIA!

În minutul 54, se petrece cel mai caraghios moment din acest baraj, dacă nu din aceste preliminarii. Cholebas, probabil un fan al lui Cornel Buta și al autogolului său de generic de pe Oblemenco din 2006, a tras ireal spre propria poartă, iar cumva România egala. Era 1-1.

Grecia a revenit pe trei linii și jocul tricolorilor s-a tăiat, chiar dacă posesia a fost de partea noastră. Cu ”Gorgeous George” Samaras aruncat în spatele lui Mitroglu, Grecia s-a apărat cu 9 oameni, iar noi am atacat cu celebra pasă în lateral către nimeni.

Grecii au fragmentat jocul și povestea s-a terminat, România a spus adio mondialului unde și așa nu avea ce să caute. Din păcate, aceasta ne este valoarea când Olanda nu este acolo să ne ajute.