Da, avem o handbalistă și în Polonia, cred că e singura, care a ajuns la AZS Łączpol AWFiS din Gdansk – vorbim de Roxana Cîrjan, pivot de valoare, care a devenit nadzieja pentru Gdnask, adică o mare speranță pentru echipa ce vrea să prindă un loc în cupele europene. Are și Roxana o poveste, firește, legată tot de Centrul de la Vâlcea, un loc unde multe fete au crescut frumos, dar au rămas fără viitor.
Roxana Cîrjan, însă, a avut noroc – după patru ani de stat la Vâlcea, handbalista a fost scoasă la vânzare, la propriu, pentru suma de 12.000 de euro, o sumă destul de mare, dar care a fost plătită de conducerea echipei clujene de la acea vreme, cred că erau cei de la Alexandrion ca sponsori. Pe lângă Cîrjan, sub Feleac au mai ajuns și interul Laura Popa, tot pentru 12.000 de euro, dar și Cristina Enache si Cristina Boian, pentru sume ceva mai mici. Și Roxana, și Laura au jucat pentru loturile naționale de cadete, junioare și tineret, ale României.
Roxana Cîrjan: ”Am ajuns în Polonia, la AZS Łączpol AWFiS Gdańsk, după un repaus de 11 luni, la echipa din Cluj, timp în care am făcut o recuperare intensivă, din pricina unei intervenții chirurgicale la genunchi. Am plecat de la echipa ,după trei ani, deoarece au fost unele neintelegeri intre mine si conducerea clubului – în plus, imi doream o schimbare.iar impresarul meu, Petru Cosmin Crisan, mi-a inteles foarte bine nevoia de schimbare și profilul echipei de care am nevoie.
Am dat și probă de joc, nu m-a deranjat, ba chiar mi-am demonstrat mie insumi că mi-am revenit după accidentare, că pot să mă ridic la nivelul dorit – mi-am făcut o intrare frumoasă, printre colegele mele, dar și primul pas cu dreptul, spre antrenoarea mea, Edyta Majdzińska , o cunoștință mai veche, de pe vremea când eram în loturile naționale ale României – cred că ne-am întâlnit de câteva ori, în calitate de adversare, ea conducând selecționata Poloniei. Din acel moment, s-a făcut totul pentru integrarea mea în armonia echipei, a vestiarului, iar conducerea a fost preocupată să am tot ce este necesar, fetele să îmi traducă acolo unde engleza mea sau a antrenoarei era prea scurtă, pentru a cuprinde toți termenii jocului. În afara terenului am descoperit conceptul de cere și ți se va da, pe care îl aplic dacă e necesar. Jocul polonezelor este unul rapid, se acorda multa atentie tacticii individuale, cat si colective. Handbalul, in Polonia,este in continuă ascensiune.
Momentan suntem pe locul șapte, obiectivul stabilit pentru acest sezon este intrarea in play off si clasarea in primele 5 la final de sezon . Consider ca am ajutat echipa,prin eficienta jocului in atac si in aparare. Pana in momentul de fata atacul mi-a iesit mult mai bine, pentru că am marcat 16 goluri. Stafful tehnic al echipei, unde mai intră și secundul Piotr Zelent, a dat dovada de profesionalism in cooptarea, integrarea si sutinerea mea in echipa . Apreciez modul in care mi se da feedback atat in situatile in care merit aprecieri , cat si atunci cand ceva trebuie imbunătățit. Ei sunt atenti la micile noastre reactii corporale, pe fond de suprasolicitare si i-au masuri inainte ca indisponibilizarea sa apara.
Sunt nerabdatoare si astept cu mare drag debutul din acest an, care va fi mâine, 12 ianuarie – pentru noi, fiecare meci este foarte important și jucăm numai la victorie, trebuie să recuperăm punctele pierdute, dacă vrem să realizăm ce ne-am propus. Suntem doar două straine in echipa, eu si un portar din Rusia, Renata Kayumova, iar echipa se bazează pe noi două. Vreau să joc cât mai bine, să înscriu și să fiu văzută și de la Federația noastră, de cine trebuie, îmi doresc mult să ajung și la naționala mare. Și mai visez și la Champions League, am doar 22 de ani, e timp să le realizez pe toate, așa cred”!, ne spunea cu sinceritate Diana Roxana Cîrjan. (I.P.)




