Ultima zi a Campionatului Mondial feminin de handbal Under 20 a fost și cea mai strălucitoare, dar și cea mai surprinzătoare, așa cum îi stă bine unei competiții de o asemenea anvergură – Rusia a pierdut titlul mondial în fața suporterilor proprii, după un meci nebun și nerecomandat cardiacilor, parcă așa se spune, iar cu câteva ore mai devreme, Cristina Laslo de România ne-a adus bronzul, nu fără emoții, în dauna Germaniei, care a plâns de ciudă – asta chiar ne-a plăcut!
Și să dăm Cezarului medalia de aur, adică să povestim, mai întâi, de marea finală, dintre gazdele Mondialului, Rusia, și echipa cares-a pus în calea fericirii noastre, ca să nu ne luăm Tezaurul strălucitor acasă – vorbim de Danemarca.
În meciul contra Rusiei, danezele au avut o prospețime surprinzătoare, o atitudine chiar sfidătoare, la adresa favoritelor, și au avut și pe ce se baza, pentru că au găsit mereu drumul spre gol, printr-o apărare mai mereu visătoare. Finalul de meci a fost de infarct: era minutul 22 și Danemarca avea 25-21 pe tabelă, ba chiar au marcat și golul 26; a fost momentul când a sunat adunarea pentru rusoaice, care au înscris trei goluri aproape dintr-un singur atac; Danemarca s-a clătinat serios, dar handbalul din sânge nu se face niciodată apă, asta e valabil pentru echipa nordică – s-a făcut 27-25, cu gol danez în inferioritate. Ultimul minut a fost desprins, parcă, dintr-un meci de box, pentru că cei doi pugiliști au lovit fără milă, încercând ca lovitura să fie și decisivă; 27-27, în minutul 29 și 33 de secunde; 28-27 pentru Danemarca, minutul 29 și 46 de secunde; 28-28, Rusia înscrie dintr-un șapte metri, care n-a fost!
Bucurie mare în Sala Dinamo, din Moscova, dar finala nu era nici pe departe jucată. Încep prelungirile, două reprize a câte cinci minute, două momente în care Danemarca s-a impus clar, înscriind câte două goluri în fiecare repriză. Rusia s-a zbătut, a avut și ocazii, dar portărița daneză Althea Rebecca Reinhardt a pus lacăt la poarta echipei sale. Rusia a trebuit să creadă în lacrimi și să se uite la bucuria danezelor, care nu-și mai încăpeau în piele de fericire. Și când te gândești că le-am avut în mână pe daneze, în semifinale…
Și să ne-ntoarcem la meciul nostru de bronz, în care am întâlnit Germania, un adversar cu care am făcut egal în grupa, dar pe care nu știi dacă l-ai învins, decât după ce ies arbitrii din sală. Dar azi, Cristina Laslo de România a fost înger în adevăratul sens al cuvântului, fără ea am fi sfârșit la mare distanță de handbalistele metronom.
Meciul a fost o adevărată luptă, pentru că nemțoaicele au jucat la intimidare, au lovit la gât, la cap și oriunde au avut ocazia, pentru a le scoate din joc pe Lorena Ostase, în primul rând, pivot care le-a dat mari bătăi de cap, în primele minute, dar și pe Laslo, Taivan sau Dache. Și au reușit s-o pună la pământ pe Lorena, lovind-o puternic la brațul de aruncare, braț la care ea a mai avut ceva probleme, nu cu mult în urmă. Dar tabela a mers înainte pentru noi, pentru că Laslo a fost în zi de grație, pentru că Alina Ilie n-a știut ce înseamnă cuvântul german halt, pentru că Dache a aflat că se joacă pentru bronz, la fel ca și Craiu, Taivan sau Dindiligan. Am avut 17-10 la pauză, neverosimil, dar nu decisiv!
Nemțoaicele au continuat să joace dur și în repriza secundă, având mai mare succes – în total au avut 10 minute de eliminare și două cartonașe roșii, unul chiar direct, la Adams, care a lovito la gât pe Elena Dache. Din păcate, în mitanul al doilea a-nceput și sarabanda ratărilor, exact ca în meciul contra Danemarcei – nici Ilie n-a mai vrut să înscrie, nici Dache, nici Craiu și nici Taivan. A fost o cursă de urmărire infernală, în care adversarele au recuperat gol după gol, profitând de haosul din tabăra româncelor. În minutul 41, Cristina Laslo înscrie pentru 21-14, după care face și un fault de eliminare. Aici s-a văzut clar cât înseamnă numărul 13 în echipa noastră, pentru că tabela s-a modificat de trei ori consecutiv pentru nemțoaice.
Și un astfel moment de rătăcire am mai avut, de la 26-22 pentru noi, Panzerele au revenit la 26-25 – Polocoșer a făcut fault de 7 metri, Alina Ilie a faultat în atac, Elena Dache a făcut pași, pe atacul nostru, Cristina Laslo ratează penalitaea de la 7 metri, Alina Ilie pasează greșit, la fel ca și Elena Dache, care n-a prins bine mingia. Dar ne-a ținut în viață Dumanska, portărița care a primit trei goluri, în ultimele opt minute, este adevărat, dar care a salvat alte trei și a menținut scorul în favoarea noastră.
Spuneam după înfrângerea în fața Danemarcei că Laslo a fost un demon, că a pierdut 20 de mingii, că n-a fost în plenitudinea forțelor fizice și psihice, dar nu o făceam în sensul critic, ci doar pentru a scoate în evidență greșelile antrenorului, care a clădit o națională pentru o singură jucătoare și care n-a avut curajul s-o țină pe bancă pe Cristina, ca să-și mai tragă sufletul. Azi, spun că Laslo a fost îngerul naționalei României și una din cele mai bune jucătoare de la acest Mondial. Și am și argumente – Cristina Laslo a mai înscris alte șapte goluri în repriza a doua, în meciul contra Germaniei, Hermina Stoicănescu fiind cea de-a doua handbalistă care a mai punctat pe tabelă, de două ori, alături de Laslo. Edificator, da?
În statisticile finale, Cristina Laslo se afla pe primul loc la goluri și pase de gol, apoi la golgetere a ocupat locul trei, cu 61 de reușite, fiind și cea mai bună apărătoare. De altfel, Cristina Laslo a fost nominalizată în echipa turneului, ca fiind cel mai bun centru, minunat, nu? Dar medalia de bronz a fost a echipei, nici măcar Laslo n-ar fi putut face totul, fără colegele sale – în rest, prea puține cuvinte despre antrenorii care nici măcar intuiție nu au dovedit, când să ia momentele de odihnă. Poate o să mai povestim despre așa ceva.
Fetele se întorc acasă, o să fie fotografii, flori, oficiali, declarații și multe interviuri, mai ales din partea federalilor, care o să-și umfle piepturile. Toate vor dura două-trei zile, după care nimeni din Federație nu se va mai interesa de problemele de la echipe ale tricolorelor. Să ne bucurăm deocamdată și să ne respectăm valorile, pentru că această generație, care a trecut la senioare, are în palmares două medalii mondiale, una de aur, la junioare, și una de bronz, la tineret. Ce facem cu aceste fete?













