Numai în România democrată se poate întâmpla așa ceva – să existe legi care să reglementeze obligațiile și drepturile din diferite domenii, dar care să fie încălcate cu seninătate, la toate nivelurile, fără ca cineva să plătească pentru așa ceva. În domeniul sportului, pentru că asta ne interesează pe noi, există destule acte normative, care protejează mișcarea, educația fizică și sportul de performanță, culminând cu Legea 69/2000, modificată și completată de nenumărate ori, până acum.

Și vreau să ne oprim la bazele sportive, la patrimoniul care este protejat și prin această lege, dar care a fost și este greu încercat, în anii de după Revoluție. Întotdeauna, Ministerul Tineretului și Sportului a avut obligația, citez din Lege, ”să supravegheze și să mențină destinația bazelor sportive din domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, precum și a celor care au aparținut domeniului public și au intrat în circuitul privat după 1989”. Textul este clar și nu mai încape loc de alte interpretări, dar tocmai din acest motiv legea a fost încălcată cu nerușinare de primari, de miniștri, de tot felul de funcționari publici, care aveau OBLIGAȚIA să țină cont de reglementările legale și să le apere.
S-au făcut mii, zeci de mii, de desființări de baze sportive, s-au vândut pentru profit personal clădiri, terenuri, săli mai mici sau mai mari, bazine de înot, patinoare, complexe sportive care erau puncte de atracție de mare notorietate.

Cea mai păgubită ramură, în acest sens, este cea a jocului de popice, care a primit lovitură, după lovitură, fără ca Ministerul să intervină cumva – numai în București s-au desființa arenele de la Laromet, Neferal, Olimpia, Gloria, Rapid, RATB, Policolor, Voința și nimic nu s-a pus la loc. De altfel, în Capitală nu mai există nici măcar o pistă de popice de performanță, iar singura echipă feminină din campionat este Rapid, care se antrenează și joacă la Ploiești. Acele săli care s-au desființat, în Capitală, dar și din țară, au costat destui bani să fie construite și amenajate, pentru că pistele sunt turnate din material special, iar aparatele automate de ridicat popicele costă câteva mii bune de euro.

O astfel de bijuterie exista la Neptun, loc unde se întâlneau cei din campionatele de popice, cât și de bowling. Erau turnee mult apreciate de public, iar în plin sezon estival era asaltată de turiștii iubitori de sportul cu bila. Mi-aduc aminte că în 1990 s-a derulat acolo o competiție internațională interțări, Trofeul Carpați se numea, iar oaspeții au apreciat la superlativ condițiile de joc, de cazare și masă, dar și ospitalitatea Litoralului românesc. Clubul de popice-bowling din Neptul era o perlă la Marea Neagră, atât pentru turiști, cât și pentru sportivii de performanță.

Am trecut zilele trecute pe acolo – clădirea stă să cadă, în geamuri sunt placaje, scările de la intrare ciobite, iar iarba de lângă ziduri era un loc tocmai bun de ascuns, pentru șerpi și nu numai. Mi-am adus și câțiva prieteni, pentru că lăudasem clubul și posibilitățile de distracție de acolo. Am fost dezamăgit de ceea ce am găsit acolo – ”Clubul este așa de mai bine de 10 ani, a fost vândut de către oficalii din Mangalia unui arab, așa cred, iar acesta i-a pus lacătul și nu se mai știe nimic de el. Și eu am făcut popice aici, pe vremea junioratului, cu domnul antrenor Antimirescu. Erau vremuri frumoase, turnee și jocuri de excepție”, îmi spunea Cristian, un fost sportiv al popicelor, care rupea tichete de parcare, chiar în preajma sălii.

Nu știm numele primarului din Mangalia, care a făcut această vânzare a clubului, nu știm nici anul exact când s-a făcut tranzacția, dar știm că oricare ar fi numele lui, a-ncălcat legea. Dar nu a făcut-o singur, pentru că și anumiți funcționari din Ministerul Tineretului și Sportului, poate chiar ministrul, cine știe?, au închis ochii la această ilegalitate, permițând tranzacția. Și astfel de ”colaborări” în defavoarea sportului au fost zeci, sute, mii, fără ca cineva să le ceară socoteală. De altfel, cine ar putea să demareze o astfel de anchetă și să scoată la iveală toate vânzările ilegale de baze sportive? Ei sunt Statul, nu noi! (Ionel Pană)