Un nou guvern, o nouă echipă, noi speranțe, chiar în prag de sărbători – noul nume, propus pentru sportul românesc, este cel al Elisabetei Lipă, personalitate marcantă a canotajul autohton și mondial, medaliată la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice, începând din 1988, cât și la mai multe campionate mondiale. Un CV impresionant, ca sportivă, pentru care merită respectul unei întregi lumi!

Cele întâmplate până acum, au arătat, însă, că Ministerul Tineretului și Sportului (MTS), transformat, la un moment dat, în Autoritate Națională, apoi în Agenție, mai avea să se numească birou sau chioșc, n-a fost tratat niciodată cu seriozitate. Niciun guvern nu a acordat importanța necesară sportului românesc, singurul ambasador viabil de până acum, care nu a avut nevoie de acorduri cu Fondul Monetar Internațional, ca să obțină performanțe. Din păcate, nicio persoană numită în funcția de ministru sau consilier guvernamental în MTS, de la Revoliție încoace, nu s-a bătut pentru obrazul tot mereu terfelit al sportului – nu s-a luptat pentru o lege mai onorabilă, mai viabilă, care să reglementeze activitatea din săli și stadioane, nu au luptat pentru o lege bună a sponsorizării, nu a stopat abuzurile autorităților locale, care au dărâmat stadioane și săli, fără să construiască altele, în schimb, așa cum prevedea Legea.

Cu toții s-au mulțumit să dea din cap, în fața șefului de partid, și să-și trăiască viața în liniște, din fotoliul ministerial. Ba, din nefericire, unii au ajuns și la închisoare, vezi cazul Ridzi, după ce s-au înfruptat din banii contribuabililor. Și pentru că tot suntem la capitolul femei în sport, să le amintim pe cele care au semnat condica la acest Minister, fără să-și pună amprenta, în vreun fel, la performanțele viitorului. Și să le amintim pe Doina Melinte, pe Monica Iacob Ridzi, pe Sorina Plăcintă, pe Gabriela Szabo sau Carmen Tocală. Sigur, au motivația că erau numite politic, pe acel scaun, că nu aveau cum să se bată cu partidul care le dăduse o pîine de mîncat și, în plus, niciuna din aceste doamne nu-și propusese intrarea în istorie cu fapte mari, poate doar așa, ca statistică.

Și ca să nu se înțeleagă că aș fi, cumva, misogin, completez și cu afirmația că nici bărbații care au fost miniștri sau consilieri de rang înalt n-au făcut mai mult, decât femeile amintite. Nu e momentul și locul potrivit să comparăm inventarul sportului românesc din 1990 cu cel din 2015 – am avea în față imaginea unui adevărat dezastru, la care și Duvăz, și Dinu, și Gațu, și Mărășescu, și Bellu au contribuit din plin (probabil că mi-au mai scăpat câteva nume).

Am avea motive să ne bucurăm de apariția Elisabetei Lipă, nu știm că ar fi încadrată politic în vreun partid. În plus, noul premier, Cioloș, se laudă că vrea să facă un guvern de tehnocrați, iar dacă Lipă se numără printre preferințele sale, atunci să așteptăm transformările.

– Până atunci, să ne uităm, puțin, în curtea Clubului Dinamo, unde Lipă comandă, încă din primăvara lui 2009 – din start, trebuie să spunem că un bun național, UNIC în România, a ajuns o ruină, fără ca doamna comandant să miște vreun deget. Vorbim de Velodromul Dinamo, loc de unde au pornit în istoria ciclismului românesc toți rutierii care au inundat șoselele Europei. Antrenori de renume au trudit pe velodrom, cu copii de toate vârstele, care au adus glorie clubului.

– Și dacă tot suntem la ciclism, să spunem că tot doamna comandant a ordonat desființarea echipei proprii de ciclism, Dinamo-Secrom, la sugestia unui infractor, descoperit ceva mai târziu, care deținea funcția de secretar general la Federația de Ciclism. Acum, acel infractor (care a și stat în arestul poliției o noapte și care este cercetat penal de către Direcția de Investigare a Fraudelor, din Ministerul Administrației și Internelor), se plimbă nestingherit prin clubul lui Lipă, pe post de consilier la ciclism, antrenor fiind fiul acestui hoț, care a devalizat ciclismul românesc.

– Și mergem la handbal, unde echipa masculină a lui Colin Voica a răbdat de foame multă vreme, fără să fie băgată în seamă de Lipă. Handbaliștii s-au mutat ca țiganii cu cortul, ba la Brașov, apoi la Călărași, chiar și în Buzău, pănă au dat de un sponsor, care a înveselit-o și pe Lipă și i-a înmuiat inima

– Cu baschetul masculin a rezolvat ceva mai scurt – a desființat, pur și simplu, echipa lui Sandu Vinereanu, faimosul baschetbalist al celor din Ștefan cel Mare

Și mai sunt destule drame, trăite de foștii angajați – cine n-a vrut să se supună, a fost ajutat să părăsească clubul. Și vorbim de oameni de valoare, care au trudit mult pentru culorile alb-roșu, dar care n-au fost pe placul lui Lipă au fost îndepărtați (fosta antrenoare de la volei,binecunoscuta Doina Dimofte, poate fi un exemplu), în schimb și-au făcut loc, în funcții de conducere, oameni cu o moralitate îndoielnică.

Aș fi vrut să nu spun toate astea, mai ales că Elisabeta Lipă are, așa cum știe o lume întreagă, un CV unic, în România, poate chiar și în lume, în privința canotajului. Dar asta este realitatea, Lipă are și ea slăbiciunile ei, mari sau mici, lipsurile ei, în anumite domenii – nu este așa de simplu să manageriezi un club de talia lui Dinamo, darămite un ditamai Minister al sportului românesc. Privim cu speranță și nu vrem să rămânem, ca de fiecare dată, cu ochii în soare!