Acesta este rezultatul sportului românesc, în anul 2016 – punctat, de altfel, în modu-i caracteristic, și de fosta șefă de la MTS, Elisabeta Lipă: ” Eu, ca ministru, le-am dat tuturor şi pe nas, şi pe gură pentru a face performanţă. Federaţiile au primit finanţare pentru marea performanţă”. Doar că federațiile au tocat banii degeaba, pentru că nu s-au ales cu nimic. Vorba vine că nu s-au ales, că au știut ei prin ce buzunare să strecoare grosul, iar la sportivi, pentru pregătire, pentru hrană și echipamente, să ajungă doar mărunțiș.
Nu sunt doar vorbe, pentru că afirmația este sprijinită de contraperformanțele sportului nostru din acest an, un adevărat dezastru, dacă ne gândim la apogeul rușinii, atins la Jocurile Olimpice de la Rio, Brazilia. După Revoluție s-a instituit o practică, extrem de păguboasă, care, vezi Doamne, ar face parte din noua democrație, instituită în spațiul dintre Carpați și Mare – conform Legii 69/2000, federaţiile sportive naţionale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ. Chiar dacă sunt persoane juridice de drept ptivat, ele sunt finanțate de la Bugetul de Stat, prin Ministerul Tineretului și Sportului, care se jură că nu deține pârghiile necesare să controleze federațiile ce face cu banii – sunt sigur că n-ați înțeles, dar așa se întâmplă în România anului 2016. Poate, vreodată, Curtea Constituțională se va apleca și asupra acestei legi și va constata că sportul românesc a funcționat, aproape două decenii, după o lege neconstituțională, o lege proastă, care a făcut numai deservicii sportului.
Nu poți să dai, ani de-a rândul, bugete fantastice atletismului, gimnasticii, luptelor, halterelor, handbalului, înotului, kaiacului, iar la sfârșitul anului să nu te-alegi decât cu participări, ba chiar să te mai și lauzi! Vine o federație și spune că are calificări la jocuri olimpice, că lotul are atâți sportivi, că sunt cantonați într-un loc, unde totul costă atât, că ai antrenori care trebuie plătiți atât și-ți face o notă de plată astronomică – tu, ca Minister, plătești și aștepți să te bucuri de rezultate, pentru că federalii promit marea cu sarea. Nu se întâmplă nimic, apar rateuri inimaginabile și explicații științifico-fantastice, cum că vântul a avut o turbulență peste așteptări, la 500 de kilometri de locul concursului, dar care a influențat briza marină, de pe coasta sudică… Tu, ca Minister, accepți, că ești prost, scuze, și vine sezonul următor, când aceeași federație cere și mai mulți bani, ca să întărească flancul stâng, slăbit de bătaia vântului. Nicio problemă, primește banii, iar rezultatele sunt aceleași, și tot așa, ani de-a rândul, fără ca cineva să oprească această risipă. Păi de ce s-o oprească?, nu sunt banii Statului, sunt banii cetățenilor, care stau la coadă ca să-și plătească contribuțiile anuale, contribuții din care se înfruptă și sportul românesc.
– Din banii contribuabililor s-a făcut și deplasarea la Rio, a delegației olimpice, de peste 100 de persoane, care s-a întors cu cea mai slabă recoltă, din istoria modernă, a olimpismului românesc
– Din bugetul de Stat au fost și sunt plătiți și halterofilii gasiți dopați, din 2010 încoace, chiar și singurul medaliat de la Rio având probleme cu prafurile
– Din banii noștri luptele românești au naționalizat sportivi ruși, ca să concureze la Olimpiadă, că pe plaiurile noastre nu mai cunoaște nimeni acest sport. ”Cea mai mare performanță este bronzul de la Rio câștigat de Saritov. Era un vis de-al meu să aducem o nouă medalie la lupte la cea mai importantă competiție internațională. Prin faptul că am reușit să readuc luptele pe podiumul olimpic mi-am îndeplinit una dintre dorințe. Era un obiectiv asumat de mine, am declarat asta acum patru ani când am fost ales în funcția de președinte al federației”, asta este ultima declarație aberantă a președintelui Federației de Lupte, Răzvan Pîecălabu, un om care a strigat, asemenea lui Mihai Viteazu – ”Asta-i pohta ce-am pohtit”! El spune unei agenții de presă că luptele românești sunt pe calea cea bună, că viitorul este asigurat – cu un singur rus? Să mai aducem, știu că și bulgarii se pricep, și ucrainenii, e loc destul pentru străini, copiii noștri să mai aștepte, n-are cine să-i mai învețe lupte
– Cât despre atletism și gimnastică, rușinea federalilor de aici nu are margini, în loc să-și fi dat demisiile imediat după Olimpiadă, ei spun că drumul e bun: Anișoara Cușmir – ”Suntem, în continuare, optimiști”; Adrian Stoica – ”A fost o mare dezamăgire, a fost o situație cu totul aparte, nu ne-am întâlnit niciodată cu o lipsă de jumate de echipă cu care să te duci la competiții” (nu știm ce-a vrut să spună…)
– La fel de nerușinați sunt și federalii de la Handbal, care n-au făcut nici ei mare brânză la Olimpiadă, dar salariile lor sunt amețitoare, de zeci și zeci de mii de lei, după ce lege, nu știm, poate ne spun cei din Ministerul Tineretului și Sportului…
– Ar mai fi de vorbit despre sportivii de la Kaiac, dați afară de la Olimpiadă din pricina prafurilor, iar explicația președintelui Federației, Ioan Bârlădeanu, este uimitoare: „Eu am știut în momentul în care sportivii au fost prinși. Nu am avut efectiv de unde să știm. Antrenorii au aflat și ei după ce ei au luat ce au luat. Asta mă întrebam, unde am greșit, cu ce am greșit. Îmi caut o vină și eu”…
Mă mai gândesc la Box, la Ciclism, la Tir (ce dezamăgire!!!) – a fost Crăciunul, moment în care ne-am așezat la gura sobei, cu întreaga familie, și am așteptat colindele şi cadourile. Din păcate, sportul românesc nu prea a fost vizitat de Moșul cu sania lui, pentru că oricât am aduna, rezultatele sunt doar pe minus. Poate noul ministru să facă ceva, dar nu știm de unde să înceapă, sunt atâtea de făcut, încât tare ne e teamă că va proceda și el ca predecesorii săi, din 2000 încoace, care au preferat să stea cu mâinile în sân, a fost mai comod. (I.P.)

