În 2016, Clubul Dinamo a crezut că l-a prins pe Atlas de picior, când a adus în grădina sa pe halterofila Cristina Iovu, o sportivă născută în Chișinău, apoi azeră naturalizată, în 2013, cu medalii strălucitoare, pe la diferite competiții. Iovu a fost primită la clubul Ministerului de Interne , în 2016, cu surle și trâmbițe, cu fanfară, ba s-au tras și 21 de salve de tun, în onoareasportivei de doar 26 de ani.

Chiar după ce azera a primit cetățenia română și artificiile s-au stins pe Șoseaua Ștefan cel Mare, președintele Federației noastre de Haltere, Nicu Vlad, a declarat sus și tare că Iovu va reprezenta România. O declarație deloc rezervată, chiar stupefiantă, dacă stau bine și mă gândesc că moldoveanca de la Chișinău era o abonată a prafurilor interzise, fiind depistată pozitiv la OXANDROLONĂ, o substanță dopantă extrem de puternică, aflată pe lista neagră a laboratoarelor antidoping încă din 1964. Se pare că Iovu ar fi intrat în atenția Federației Internaționale de Haltere (IWF) de pe vremea când era în Moldova. Ea fusese testată o dată și urma să se facă și analiza a doua, dar sportiva și-a schimbat repede cetățenia, în 2013, primind-o pe cea din Azerbadjean, sperând să scape și de alte investigații. Dar cum se obișnuise cu prafurile puternice, Cristina a fost prinsă și testată în afara podiumului de concurs, chiar după ce a devenit azeră, iar rezultatele au fost pozitive la această substanță, OXANDROLONĂ. A fost suspendată pe o perioadă de doi ani, din 19.06.2013, până în 19.06.2015, Federația azeră fiind obligată să plătească și o amendă de 500.000 de dolari, către IWF.

Ne întoarcem în 2012, pentru că Iovu avea să poarte drapelul Moldovei la Jocurile Olimpice de la Londra, reușind, totodată, să cucerească și o medalie de bronz, la categoria 53 kg. Dar Comitetul Internațional și Olimpic (CIO) a fost neîndurător și a decis să-i retragă sportivei și această medalie, chiar și la patru ani distanță, cu numai 2-3 luni înainte de Olimpiada de la Rio, din 2016. Firește că nici în familia olimpică reunită în Brazilia n-a mai fost primită! Dar, deja, transferul la Dinamo fusese făcut, iar Iovu devenise și româncă, cu acte în regulă… Practic, Cristina Iovu a fost luată la goană de către Federația din Azerbadjean, dar primită cu brațele deschise de către Nicu Vlad și cei de la Dinamo.

Am mai spus, la vremea respectivă că pentru România, Jocurile Olimpice de la Rio au însemnat un fiasco total: pe lângă rușinoasa naturalizare a unei sportive dopate, și neacceptarea ei la Olimpiadă, a mai venit și bomboana pe colivă – singurul nostru halterofil medaliat la Rio, în 2016, Gabriel Sâncrăian, a fost și el descoperit pozitiv la TESTOSTERON EXOGEN, o substanță interzisă, aflată și ea pe lista WADA. A fost exclus din viața sportivă, vreme de 8 ani! Și primise medalia, și onorurile, ce rușine…

Cu o zi în urmă, Federația Internațională a făcut un anunț sec, pe site-ul său – ”Raportul IWF arată că doamna Cristina IOVU (ROU) a fost acuzată de încălcarea articolului 2.2 din Politica Anti-Doping IWF. În consecință, sportiva este suspendată provizoriu, având în vedere o posibilă încălcare a regulii anti-doping. În cazul în care se constată că atleta nu a comis o încălcare a normei anti-doping, decizia relevantă va fi de asemenea publicată. IWF nu va face alte comentarii cu privire la caz, până la rezolvarea lui”. (Articolul 2.2 se referă mai degrabă la declarații de martor și/sau pe alte dovezi scrise și documente incriminatoare, nu obligatoriu la teste concrete).

La un an distanță, după ce i-a expirat suspendarea primită în 2013, pe vremea când concura pentru Azerbadjean, vine acest anunț anunț, făcut de Federația Internațională, ca un pumn în plină figură, pe care ar trebui să-l ia Nicu Vlad, în primul rând, și mai apoi oficialii Clubului Ministerului de Interne – se știa că halterofila Cristina Iovu are slăbiciuni la prafuri, mai ales că sportiva de 26 de ani avea antecendente, încă din fragedă tinerețe. Cum să faci o astfel de naturalizare, cum să aduci în țară, la un club al Ministerului de Interne, un sportiv certat cu legea? Chiar nu mai este nimeni în mințile lui? Dar toată lumea s-a bucurat că Iovu a cucerit bronzul la Mondialele din Turkmenistan, cu două luni în urmă, vom vedea cât de curat este și acest bronz, pentru că suspiciunile IWF se bazează ele pe ceva.

Dar și mai umilitor este faptul că doamna Carmen Dan, ministrul de Interne al României, a numit-o pe dinamovista Cristina Iovu, ambasadoare a României și model de moralitate și profesionalism pentru noi toți, fraze care o compromit pe doamna ministru, România și pe toți iubitorii de sport de la noi, cuvinte preluate și de presa internațională. Nu pot să cred că cei care o-nconjoară pe doamna ministru, mă refer la consilierii domniei sale, nu știau trecutul drogat al halterofilei – poate că era mai firesc ca doamna Carmen Dan să fie ceva mai rezervată în aprecieri, pentru că sportul, iată, are și laturile lui ascunse și foarte murdare. Și spun asta cu tărie, pentru că cel puțin halterele românești se confruntă cu o criză de moralitate extrem de mare – din 2010 încoace, n-a fost an în care unul sau mai mulți halterofili români să nu apară pe lista de dopați ai Federației Internaționale. Am crezut că anul acesta scăpăm (în 2017 l-am avut pe Dumitru Captari), pentru că niciun sportiv român nu figurează, până acum, pe lista neagră a Laboratorului antidoping WADA, dar iată că această moldoveancă poate să ne dea statistica peste cap. Și chiar dacă Iovu are noroc, iar Federația Internațională își retrage suspiciunile, moldoveanca de la Dinamo trebuie tratată cu multă atenție și urmărită în toată activitatea ei – ba chiar testată periodic de către laboratorul din România, condus, după câte știu, de doamna Gabriela Vâjâială.

Ionel Pană