Antrenorul de atletism de la CSȘ Ilfov, Valentin Anghel, a pus o întrebare retorică, pentru că oricine ar trebui să mărturisească ar spune, fara să clipească, un da hotărât. Doar că omul știa și el răspunsul, iar plimbarea până la Singapore era, de fapt, participarea la prima ediție a Jocurilor Olimpice pentru Tineret, din 2010, iar plimbărețul a fost un oficial al federației Române de Atletism. Nici acum, după cinci ani, tehnicianul n-a uitat că cei doi elevi ai săi, Claudiu Cimpoeru (foto Facebook) și Laurențiu Roșu, puteau să urce pe podiumul Olimpiadei, dacă un antrenor era acolo, cu sportivii.
”Acești copii, de 16-17 ani, puteau să scrie istorie, în atletismul mondial, dacă cei care au condus delegația erau mai atenți cu ei. Copiii tot copii rămân, aveu nevoie de o vorbă, de un meniu mai bogat, poate de o fructă în plus, de sfaturi de concurs – la această Olimpiadă n-a plecat niciun antrenor, a fost luat un oficial de la federație, că nu se putea rata o astfel de plimbare, pe banii statului. Nu era obligatoriu să ma ia pe mine, chiar dacă Clubul Sportiv Școlar Ilfov era singurul care avea doi sportivi, era nevoie de un tehnician, care să știe să bage sportivii în priza competiției. Cimpoeru a venit pe 9, iar Roșu, pe 12, ce să mai spun”…, așa și-a început povestea Valentin Anghel, cu amintiri,iată, pe care nu le uită niciodată.
Povestea lui Anghel începe în Parcul Herăstrău, în anul 2007, pe vremea când era profesor la Școala Mark Twain, din Pipera. ”M-am dus să văd și eu un cros, că așa este când te trage ața. Și am văzut câțiva copii buni, iar unul ceva mai special, acest Claudiu Cimpoeru. Și de aici a pornit totul, am ajuns la CSȘ Ilfov, cu acești copii, care au urcat rapid treptele performanței. Până în 2010, ca exemplu, când am participat cu doi sportivi la Campionatele Europene de la Moscova, Cimpoeru și Laurențiu Roșu erau multipli campioni naționali, la Juniori I și II, cu peste 30 de astfel de titluri, în palmares. În Rusia, ne-am bucurat din plin – Cimpoeru a devenit campion european, la Juniori I, primind și singurul bilet existent la categoria lui, pentru Olimpiada de la Singapore. Pentru Roșu, lucrurile au stat altfel – el s-a clasat doar pe locul IV, dar spaniolul de pe poziția a treia a fost găsit dopat și, evident, descalificat. Laurențiu i-a luat locul și a primit și el calificarea la Olimpiada Tineretului, la categoria Juniorilor II”, mai spunea antrenorul.
Ascensiunea lui Cimpoeru a fost magnifică, timp de 5 ani, nimeni nu l-a învins la fond si semifond, în concursurile de sală și în aer liber. A stabilit un nou record național la Juniori III, pe distanța de 1500 de metri, 4:07, depășit ulterior, apoi un altul, ce dura de 20 de ani, la Juniori II, pe distanța de 3000 de metri, 8:30, care este în vigoare și acum. A caștigat Balcaniada de Cros din Serbia, în 2011, concurs pe care niciun român nu-l mai câștigase în ultimii 12 ani. La Campionatul Mondial din Spania, a ocupat locul 9, pe distanța de 10000 de metri, cu un nou record personal, 31:18.
Chiar dacă nu s-a ridicat la nivelul lui Cimpoeru, Laurențiu Roșu a fost și el printre cei mai buni atleți juniori, în probele de fond și semifond, un adversar destul de incomod pentru colegul său de club. Repetăm informația, CSȘ Ilfov a fost singurul club din România care a avut doi sportivi calificați la Jocurile Olimpice ale Tineretului, de la Singapore.
Să oprim povestea aici, deocamdată, pentru că mai sunt multe informații de spus, despre atletismul de la CSȘ Ilfov. Promitem să revenim și să vă spunem unde sunt Cimpoeru și Roșu, să vorbim de colacul de salvare al Claudiei Bobocea, să lansăm noi nume în arena performanței, Iuliana Tudor și Iuliana Brotan și, mai ales, să îndemnăm autoritățile să-i sprijine pe marii performeri de peste 18 ani, care pleacă la alte cluburi – în acest fel, se pierde și sportivul, și munca antrenorului, dar și prestigiul orașului.