Vreau o țară ca afară!

lun, 08 februarie 2016

După ce am semnalat faptul că Federația Română de Handbal vrea să transforme minihandbalul în serbare câmpenească, au fost multe reacții la adresa reportajului, unele pro, altele contra, în funcție de interese, de gradul de ignoranță, de experiența și conjunctura în care se află antrenorii, etc…

Pornind de la sloganul ”Vreau o țară ca afară”, unii antrenori au opinat că varianta propusă de Federația ar fi, nu în totalitate, cea corectă, pentru copiii între 5 și 10 ani, cărora nu poți să le ceri performanță, impunându-le deprinderi din handbal și chestiuni de regulament, destul de stufoase. Așa se procedează în țările civilizate, vezi Danemarca, Norvegia, Suedia, Franța, Germania, țări unde copiii și tinerii sunt înconjurați cu dragoste și mare atenție, în procesul de educație și creștere. Tehnicienii cu viziunea aceasta modernă fac parte din categoria celor care au fost ani buni în campionate străine, fie ca jucători, fie doar ca simpli spectatori ai fenomenului. Sunt oameni care au citit documente ale Federației Europene, diferite statistici și recomandări ale medicilor, despre dezvoltarea corpului uman. Aici, în țară, cei care susțin această variantă lucrează în cluburi private, unde activitatea le este susținută din banii părinților sau ai vreunui sponsor care iubește copiii și handbalul. ”Asa poate eliminam indicații care instiga la violenta si cuvinte jignitoare la adresa copiilor ,ale unor profesori avizi după rezultate. La nivelul acesta, copiii nu trebuie sa crească cu foame de rezultat, au timp sa alerge după rezultat in cariera lor”, completa Adrian Petrea, unul din antrenorii tineri, cu viziuni moderne despre minihandbal.

Cealaltă categorie de antrenori spune clar că aceste succese de la minihandbal, locuri pe podium sau în apropierea lui, le aduce puncte pentru gradație, un salariu mai bun și, probabil, un buget îmbunătățit, pentru sezonul următor. Niciodată CSM București nu va cheltui bani, fără să aibă un feedback pozitiv, la final de campionat; așa va fi și la cluburile sportive școlare, care aparțin de Ministerul Educației și care trebuie să cheltuie fiecare bănuț cu folos, altfel ar putea intra și sub incidența legilor – din fondurile MEN, care sunt și-așa extrem de reduse, nu se pot pierde bani pe festivaluri de înfrățire, de socializare, așa cum propune Federația Română de Handbal. Asta ar însemna multe catedre desființate și mulți antrenori puși pe liber.

Dacă Federația ar fi dorit să facă o treabă profesionistă (o idee retorică, așa este!), ar fi trebuit să intre în discuții cu oficiali ai Ministerului Educației Naționale, să propună această variantă încă de la clasa pregătitoare, pentru ca mai apoi să se înființeze clase de handbal, în toate școlile din România, unde antrenorii calificați să vină și să predea acest frumos sport. Sigur, trebuia ca cineva să lucreze la o programă școlară, un fel de strategie națională a handbalului, până la vârsta de 14-15 ani, dar cine?

Toți antrenorii au acuzat Federația că a schimbat regulile chiar în timpul jocului (nu este pentru prima oară!). Niciun tehnician nu se aștepta la o așa bruscă manevră, după ce luni de zile s-au făcut antrenamente, strategii și vise, pentru ca elevii lor să ajungă la turneul final și să fie remarcați. Am avut ocazia să particip la câteva turnee finale de minihandbal și sunt de acord cu acuzațiile lui Petrea, dar oare cine să fie de vină, în această problemă? Cine nu urmărește competițiile juvenile, cine le desconsideră și trimite arbitrii fără minim de cunoștințe sau ușor impresionabili, cine nu creează condiții corecte de cazare și masă copiilor, cine le programează câte trei meciuri pe zi, contrar regulamentului? Mi-aduc aminte că, la un final de turneu de minihandbal, am făcut un sondaj printre antrenori, ca să aflu, după aprecierile lor, echipa competiției. Când i-am înmânat lista oficialului Federației, el făcuse dream team-ul după ureche și propriile interse, nemulțumind pe mulți dintre participanți.

Da, și eu vreau o țară ca afară, dar cu oamenii din Federație nu se va putea NICIODATĂ! Nimic nu este transparent, toți au câte un interes personal cât de mic. Și pornim de sus în jos, adică de la Conu Alecu, un președinte care și-a făcut un salariu de 150 de milioane de lei, tăind din premierile tricolorelor, medaliate cu bronz la Campionatul Mondial, continuând cu secretarul general, care a prins ciolanul delegărilor de arbitri și nu-l mai lasă, până nu-și face plinul, și până la cel care lucrează la imaginea handbalului și a postat pe site-ul FRH, de luni bune, următorul slogan: ”Misiunea noastră – să reînsuflețim handbalul în întreaga nație, să reîndeplinim din nou toate așteptările pe care românii le au de la noi”! Nenea Iancu Caragiale ar fi fost invidios pe cel care a scris fraza, de o inepție inestimabilă – adresarea iese din tiparele vorbirii unui om normal, iar cuvântul reîndeplinim nu face parte din limba română. Ei sunt, din păcate, cei care conduc handbalul românesc!

Comments are closed.