Dintre cele 31 de cluburi româneşti care au participat, din 1957 şi până azi, în cupele europene, 18 s-au desfiinţat după Revoluţie. Pe lista formaţiilor cu rezultate importante şi care acum nu mai există se regăsesc Universitatea Craiova (locul 4 în clasamentul all time al echipelor româneşti participante în cupele europene), FC Argeş (locul 6), Sportul Studenţesc (locul 11), Poli Timişoara (locul 13) şi UTA (locul 17).
Colaboratorul IlfovSport, jurnalistul şi statisticianul Răzvan Toma a publicat, pe blogul său, un clasament al echipelor româneşti care au participat, de-a lungul timpului, în cupele europene intercluburi. În total, 31 de formaţii au reuşit, din 1957 şi până acum, să obţină un loc atât de bun în campionat şi Cupa României încât să se califice în competiţiile continentale. Privind lista, se poate constata că azi 13 cluburi mai există efectiv. Celelalte 18 au dispărut în ultimii 25 de ani.
Prima echipă dispărută – Victoria. Ultima – SC Vaslui
Prima formaţie participantă în cupele europene care a sucombat a fost, chiar în decembrie 1989, Victoria Bucureşti. Apărută din neant la mijlocul anilor ’80, pentru a reprezenta Securitatea şi Miliţia din Bucureşti, Victoria a fost desfiinţată în faptul Revoluţiei din 1989. „Desfiinţarea echipei Victoria a fost chiar un act politic, pentru că reprezenta Securitatea din Bucureşti“, a explicat, pentru ProSport, chiar premierul din acel moment, Petre Roman, care îşi asumă astfel decizia. După acest club simbol al abuzurilor, condus de căpitanul Dumitru Dragomir, n-a plâns nici atunci, nici acum, nimeni.
Ultimul club participant în cupele europene şi care a dispărut din fotbal este SC Vaslui. Gruparea patronată de Adrian Porumboiu s-a retras din competiţii astă-vară, după ce finanţatorul şi-a încetat sprijinul, iar echipa a fost retrogradată din Liga 1 din cauza datoriilor.
Înainte ca SC Vaslui să se desfiinţeze, Sânmărtean a jucat cu această echipă în grupele Europa League.
Între aceste două momente, alte 16 formaţii care au însemnat ceva pentru istoria fotbalului nostru şi-au dat obştescul sfârşit. Cele mai cunoscute sunt Universitatea Craiova (semifinală a Cupei UEFA în sezonul 1982-1983, sferturi de finală în Cupa Campionilor 1981-1982, victorii celebre cu Fiorentina, Kaiserlautern, Bordeaux, Leeds United), FC Argeş (victorii importante cu Valencia, AEK Atena, Panathinaikos), Sportul Studenţesc (victorii notabile cu GKS Katowice, Brondby) şi UTA (a eliminat, în sezonul 1970-1071, deţinătoarea en-titre a Cupei Campionilor, Feyenoord Rotterdam, după 1-1 şi 0-0).
Pe 30 septembrie 1970, căpitanii echipelor UTA şi Feyenoord, românul Mircea Petescu şi olandezul Rinus Israel, schimbau fanioanele înaintea celui mai important meci din istoria fotbalului arădean. UTA elimina campioana Europei din Liga Campionilor. FOTO: glsa.ro
Toate cele 18 cluburi au dispărut după Revoluţie, dar motivele sunt foarte variate. Unele (cum a fost Victoria) au fost dizolvate prin ordin politic. Altele, precum Unirea Urziceni şi SC Vaslui, au murit când cei care le-au înfiinţat au decis să se retragă. Destule cluburi (Poli Timişoara, Sportul Studenţesc, UT Arad, FC Baia Mare, FC Naţional) au încăput pe mâna unor oameni care nu erau interesaţi sau nu puteau să ţină o echipă de fotbal. FC Argeş şi FC Timişoara au dispărut după ce patronii au început să aibă probleme cu justiţia. Corvinul Hunedoara şi CSU Dunărea Galaţi au sucombat când combinatele şi comunităţile din localităţile respective nu le-au mai finanţat. Adevărata echipă ASA Tg. Mureş a dispărut în 2005, formaţia care activează acum în Liga 1 sub acest nume fiind înfiinţată în 2008, sub denumirea de FCM Tg. Mureş. În aceeaşi situaţie sunt grupări precum UTA Bătrâna Doamnă, ACS Poli Timişoara şi CS Universitatea Craiova, care, prin adoptarea unor denumiri apropiate de cele tradiţionale, au încercat o suprapunere a imaginii, fără a avea însă legături cu formaţiile autentice. Chimia Rm. Vâlcea şi Electroputere Craiova s-au desfiinţat în 2004, Gloria Bistriţa – în acest an, FC Bacău – anul trecut.
Alte două formaţii au fost în moarte clinică, fiind resuscitate după o perioadă. Jiul Petroşani a fost salvată de autorităţile locale, care au preluat clubul după ce proprietarul Alin Simota a început să aibă probleme cu justiţia. Flacăra Moreni a trecut, de asemenea, prin momente grele, fiind salvată tot cu bani de la buget. Jiul şi Flacăra sunt acum în Liga a 4-a.
Echipele care i-au dat pe Dobrin, Balaci şi Adi Ilie nu mai există
Dispariţia cluburilor cu tradiţie, performanţe şi suporteri poate fi, de altfel, şi unul dintre motivele scăderii abrupte a interesului pentru fotbal în România, fenomen reflectat de asistenţa de pe stadioane şi de audienţa partidelor la TV. 58% dintre cluburile care au reuşit, la un moment dat, să se ridice la suprafaţa întrecerii fotbalistice din România nu mai există. Iar dinamica ultimelor evenimente arată că e posibil, în anii următori, ca rândurile supravieţuitorilor să se rărească şi mai mult.
Tradiţia înseamnă şi amintiri precum cea din 20 aprilie 1983, când bătrânul „Central“ din Bănie s-a încovoiat sub puhoiul spectatorilor veniţi din toată ţara pentru a vedea semifinala Cupei UEFA dintre Universitatea Craiova şi Benfica. Moştenirea clubului oltean a dispărut
Simboluri ale unor oraşe şi centre fotbalistice majore ale României, multe dintre grupările dispărute erau foarte populare nu numai în localităţile de baştină, ci şi în toată ţara. UTA (pentru Arad, primul oraş de pe teritoriul actualei Românii unde este atestat documentar fotbalul), Poli Timişoara, FC Argeş (pentru Piteşti, oraşul care i-a dat pe Dobrin şi Mutu), Universitatea Craiova (care l-a dat pe Balaci), FC Baia Mare (unde Viorel Mateianu a revoluţionat tactica în fotbalul românesc), Corvinul (pentru Hunedoara, de unde s-au lansat în fotbalul mare Lucescu – ca antrenor –, Gabor, Klein, Rednic, Andone – ca jucători), Electroputere (unde au apărut Adrian Ilie şi Dănciulescu), ASA Tg. Mureş (unde s-a afirmat Boloni) au lăsat locuri goale pe care succesori precum Viitorul Constanţa, Concordia Chiajna, Astra Giurgiu şi FC Botoşani nu le pot umple deocamdată.
Cele două cotituri decisive din fotbalul românesc în ultimul secol
Masiva dispariţie a cluburilor de fotbal tradiţionale, fenomen apărut după Revoluţie, este a doua fractură majoră a acestui sport în România pe parcursul ultimului secol. Prima cotitură s-a petrecut în 1945, atunci când impunerea comunismului de către ocupanţii sovietici a dus şi la distrugerea fotbalului organizat pe baze profesioniste, odată cu nimicirea întregii societăţi, aşa cum era structurată înaintea invaziei. Lichidarea fizică a industriaşilor şi a nobilimii împreună cu naţionalizarea proprietăţilor private au lăsat fără suport financiar tot fotbalul. În foarte scurt timp, Venus, Ripensia, Carmen, Unirea Tricolor, Chinezul Timişoara, CAO Oradea şi CAMT Timişoara au dispărut într-un fel sau altul, locul fiindu-le luat de cluburi înfiinţate la ordin, adesea copii fidele ale grupărilor existente în URSS.
În intervalul 1945-1990, fotbalul românesc, la fel ca tot sportul, a fost unul de stat, finanţat şi organizat de autorităţi. Pe hârtie, toate echipele erau ale poporului, ale oamenilor muncii. Practic, existau trei mari tipuri de cluburi: cele militarizate (Steaua şi Dinamo sunt cele mai cunoscute), cele sindicale (grupări afiliate unor mari unităţi economice precum Rapid, Oţelul Galaţi, Siderurgistul Reşiţa, UT Arad – care fusese înfiinţată de baronul Neumann în 1946 şi preluată rapid de comunişti –, Jiul Petroşani, Electroputere Craiova, Corvinul Hunedoara) şi cele aşa-zis studenţeşti (U Cluj, Univ. Craiova, Poli Timişoara, Poli Iaşi, Sportul Studenţesc etc).
Imediat după 1945 s-a decis că sportul profesionist este o expresie a capitalismului bolnav. Conducătorii ţării au stabilit că sportivii pot să se antreneze foarte bine după ce termină programul în fabrică. A urmat o prăbuşire completă a sportului, iar ideea a fost abandonată tacit. Din acel moment şi până la Revoluţia din 1989, sportul românesc de performanţă – implicit, şi fotbalul – a fost unul amator formal şi profesionist în realitate. Jucătorii şi antrenorii erau încadraţi în fabrici sau ca angajaţi cu grad în armată şi miliţie (de aici situaţia anormală ca oameni care n-au pus piciorul într-o cazarmă să ajungă generali).
Din acelaşi motiv, pentru că nu se puteau justifica bugete destinate unor activităţi care oficial erau pentru amatori, au apărut banii negri. Sportul românesc s-a făcut, timp de 45 de ani, aproape în ilegalitate, pe baza a două circuite aparent paralele, în realitate convergente: banii destinaţi de sindicate şi de stat activităţilor aşa-zis educaţionale în care sportivul primea, cel mult, o ciocolată şi o sumă modică sub formă de indemnizaţie de efort, şi grosul bugetului destinat primelor şi salariilor pentru sportivi, cantonamentelor, medicamentelor şi susţinătoarelor de efort, şpăgii pentru arbitri, sumelor de transferuri etc.
Rapid, Petrolul, CFR şi Oţelul , alte patru echipe cu viitor nesigur
După 1989, decizia politică luată de primul guvern condus de Petre Roman, de a se înceta susţinerea de la buget a echipelor, nu s-a aplicat imediat. Prost condus şi gestionat, cu cluburi preluate cel mai adesea de personaje oportuniste şi puţin familiarizate cu acest domeniu, fotbalul a ratat ocazia de a se reforma.
În acest moment, cu excepţia echipei Steaua, toate celelalte grupări din Liga 1 depind, într-o măsură mai mare sau mai mică, de banii din drepturile TV. Rapid (locul 3 în clasamentul cluburilor participante în cupele europene), Petrolul (locul 5), CFR Cluj (locul 7) şi Oţelul (locul 14) sunt fie în insolvenţă, fie în situaţii foarte dificile, cu mari datorii sau cu patronii anchetaţi.
Cluburi româneşti participante în cupele europene
1. Steaua
2. Dinamo
3. Rapid
4. Universitatea Craiova
5. Petrolul Ploieşti
6. FC Argeş Piteşti
7. CFR Cluj
8. SC Vaslui
9. Astra Giurgiu
10. FC Naţional/Progresul Bucureşti
11. Sportul Studenţesc Bucureşti
12. Victoria Bucureşti
13. Politehnica Timişoara
14. Oţelul Galaţi
15. FC Braşov
16. Pandurii Tg. Jiu
17. UT Arad
18. FC Bacău
19. FC Timişoara
20. Unirea Urziceni
21. Gloria Bistriţa
22. Gaz Metan Mediaş
23. „U“ Cluj
24. Corvinul Hunedoara
25. ASA Tg. Mureş
26. Jiul Petroşani
27. Chimia Rm. Vâlcea
28. FC Baia Mare
29. CSU/Dunărea Galaţi
30. Flacăra Moreni
31. Electroputere Craiova
NOTĂ: Echipele scrise cu bold nu mai activează astăzi în niciun eşalon al fotbalului românesc.
Cluburi interbelice importante desfiinţate în regimul comunist
Clubul Câţi ani ar fi sărbătorit de la înfiinţare în 2014
Ripensia 86
Venus 99
Unirea Tricolor 88
Carmen 77
CAM Timişoara 103
CA Oradea 104
Chinezul Timişoara 104


AAAA aaaa !!! … Da !!! … Apropo !!! … Era sa uit !!! … De ce in lista nu se gaseste CS Steaua Bucuresti, castigatoarea Cupei Campionilor Europeni in anul 1986 si finalista aceleiasi competitii in anul 1989 ??? …
Frumos articol, felicitari! O indoiala: Cupele Europene = Cupa UEFA/Liga Europa, Cupa al campioanilor cupele si Champions League?
Salutari din Brazilia!