Este concluzia la care a ajuns Ioana Tudorache, mama gimnastei Paula Tudorache, cu care am vorbit mai zilele trecute. O femeie puternică și cu multă stăpânire de sine, poate chiar prea multă, dacă stau bine să analizez spusele domniei sale – ”Anul 2015 a fost unul teribil, eram la pământ, din cauza gimnasticii, a celor care conduc Federația, a celor care au tăiat după cum au vrut la Izvorani – fetița mea a făcut implant de cartilagiu, au dat-o afară din lot, iar familia a suportat toate cheltuielile. Din pricină că Paula suferea enorm și plângea mereu, soțul meu, un om introvertit, de altfel, a făcut comoție cerebrală… Iar eu nu mai știam cum să fac față, acestor drame din familia mea, ajunsesem la capătul puterilor”, ne spunea doamna Tudorache.
La câteva zile distanță, am vorbit și cu gimnasta Ștefania Stănilă, studentă, la Kinetoterapie, la Universitatea Babeș Bolyai, care cu greu și-a stăpânit lacrimile și emoțiile. ”Ce-ar mai fi de spus, nimic, nu mai vreau să-mi aduc aminte, nu mai vreau să dezvolt subiectul. Dacă mi-e dor de gimnastică?, sigur că mi-e dor, dar lăsați-mă-n pace”…
Sunt mărturii cutremurătoare, care vorbesc, printre rânduri, despre starea, despre atmosfera din cadrul lotului național. Am arătat ieri că Bellu și Bitang băteau cu sârg gimnastele, le mai luau și din banii câștigați. Acești doi ”mari” antrenori au fost mentori pentru Adela Popa, Ioan Coroiu sau Lucian Sandu, care au învățat și ei să bată, dar nu să și antreneze. Ne-am întrebat de ce, toate acestea, ce rău le făceau micile gimnaste? Dacă nu le aveau la suflet, de ce nu le-a trimis acasă? Probabil că, atunci, n-ar mai fi avut bani de cheltuit.
Mi-am pus întrebarea, de ce Ministerul Tineretului și Sportului (MTS) strigă în gura mare că nu are pârghii de control asupra federațiilor? Păi e simplu, sunt cu toții mână-n mână, funcționarii din MTS mai primesc atenții, de la federații, mai sunt luați și în deplasări. Posibilități de control sunt nenumărate – din moment ce federațiile primesc finanțări pe bază de proiecte, atunci Ministerul trebuie să verifice aceste proiecte, cum s-au dus la bun sfârșit, cum s-au cxheltuit banii și cu ce eficiență. Gimnastica a cheltuit bani, cu lotul de la Izvorani, și de la Minister, și de la COSR, dar fără niciun folos, ba mai mult, nici măcar în actualul lot, pregătit de Forminte la Deva, nu mai regăsim gimnaste din vechea gardă.
Mai zilele trecute, apărea un instantaneu fotografic, în care ministrul Sportului, Elisabeta Lipă, era lângă un brad împodobit, alături de Bellu și Bitang. Și-atunci cum să-i sancționeze Lipă pe cei doi, care și-au bătut joc de lotul național, cu demisii și reveniri? Sigur, dacă Bellu și Bitang nu mai au educație, pe principiul că banul este la putere și scopul scuză mijloacele, Lipă, în calitate de ministru al Sportului, trebuia să ia măsuri și cu cei doi, Bellu și Bitang, și cu Stoica, Apolzan și Grigoraș, angajații federației de Gimnastică, federali care au cheltuit trei ani bani cu un lot, din care s-a ales praful. Dar nu se întâmplă nimic, nerușinarea lor nu are margini – decontează românul, că asta a făcut de 26 de ani încoace!

Urmează două mărturisiri edificatoare, a Ioanei Tudorache, dar și a unui antrenor care a fost la Izvorani, Alexandru Militaru, dar care a plecat repede – n-a suportat presiunile, n-a fost de acord cu metodele de lucru, și și-a făcut bagajele.
Ioana Tudorache:
I. ”Mi-am crescut copilul cu sacrificii, i-am dat educația corectă și am luptat din greu, pentru ca fata mea să facă gimnastică – așa a vrut ea, de la șapte ani. A muncit, a fost apreciată, a ajuns la lot pentru că era foarte bună, o gimnastă de mare perspectivă, pentru ca în 2015 să ajungă să facă implant de cartilagiu la genunchi. A fost eliminată de la Izvorani și de-atunci n-a mai sunat-o nimeni, să se intereseze de ea, cum e cu operația, în ce stadiu se află. Antrenorii de la lot sunt persoane fără scrupule, cu o moralitate îndoielnică, oameni frustrați, unii fără copii, fără o viață ordonată, divorțați, care au lăsat în urmă adevărate drame. Acești tehnicieni au ucis copilăria acestor fetițe, inocența lor, dragostea lor față de gimnastică.
Eu cred că Dumnezeu le va așeza pe toate și fiecare la rândul lui va avea de dat socoteală, mai devreme sau mai târziu. Asta i-am spus și fetiței mele, care mai are, uneori, accese de supărare și pune multe întrebări, la care eu nu pot să-i răspund. De când a apărut cartea Mariei Olaru, mi-e teamă s-o citesc, pentru că sunt convinsă că mă vor podidi lacrimile – ceea ce a trăit Maria, știu că la fel a pătimit și Paula, iar revolta o să mă cuprindă. Am văzut ce-a pățit Andreea Munteanu, când a fost lovită de antrenorul Lucian Sandu, în văzul lumii, și nimeni nu a luat nicio măsură. În ce lume trăim, ce este această junglă?
După operația din 2015, toți i-au cântat prohodul fetiței mele, au încercat s-o convingă că nu mai e bună pentru gimnastică, adică după relele tratamente, poate și corecții fizice, nu știu, că fata nu-mi spune, au încercat s-o doboare și psihic, că se pricepeau și la asta, dar Paula nu s-a lăsat și face gimnastică, la Dinamo – are sechele, după operație, când e vreme închisă afară o dor încheieturile, dar face ce vrea, ce-i place și cred că va reuși, până la urmă, să ajungă unde-și dorește. Nu la lot, pentru că nici eu, dar mai ales ea, nu vrem să mai auzim de Adela Popa, o antrenoare fără inimă, fără pregătire, fără niciun rost în viață. Dumneavoastră spuneți că ar fi trebuit să merg la Federație și să-mi cer drepturile, dar cui să i le cer, cine poate obliga Federația, cine o controlează? Cât despre Stoica și Grigoraș, aceștia sunt oameni răi, în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta nu e țara lor”, ne spunea, aproape dintr-o răsuflare, Ioana Tudorache, mama gimnastei Paula Tudorache.
Interviu antrenor Alexandru Militaru:
II. Rep. Domnule antrenor, aș vrea să vorbim puțin despre gimnastică, se poate?
Antrenor. Încercăm, doresc, însă, să îmi rezerv dreptul de a nu răspunde, în cazul în care nu îmi convin intrebarile
Rep. Spune-mi, te rog, de ce s-a ratat calificarea la Olimpiadă, din punctul tău de vedere?
Antrenor. Este greu să îmi spun părerea despre acest subiect, extrem de discutat de vreo juma’ de an încoace. Eu am părăsit lotul național la începutul lunii noiembrie 2013 ,mi-a părut, într-o oarecare măsură, rău.Dar motivul meu a fost personal şi în niciun caz de altă natură.Ce s-a întâmplat după, nu am nici cea mai mică idee
Rep. De ce ai ținut să accentuezi că motivul plecării tale a fost unul personal, eu nu te-am intrebat mai mult??
Antrenor. …
Rep. Eu cred că necalificarea la Olimpiadă vine din urmă… acolo s-a întâmplat un scurt-circuit. M-am convins, știi foarte multe lucruri, dar nu vrei să vorbești..te-ai retras, nu știu cum îți câștigi pâinea, nu știu dacă este cozonac sau mai neagră, dar simt că n-ai vrut să mai ai de-a face cu sistemul de la varf. Și această tăcere mă face să le apreciez și mai multe pe Maria Olaru, pe Oana Petrovschi și Alexandra Marinescu, pe toate cele care spun lucrurilor pe nume. Ești tânăr, am aflat chiar că ești un antrenor valoros, am primit informații clare despre tine, dar nu ai puterea, dorința și voința sa faci ceva în plus, pentru gimnastică..
Antrenor. Nu știu ce fel de informații ați primit și de la cine, nici nu mă interesează. Bănuiala că știți despre mine mai multe, probabil, decât știu eu, m-a făcut să zic că nu am plecat de la lot decât din motive de natură familială. Pentru mine era un mediu destul de stresant, asta pot să zic
Rep. mediu stresant, cum așa, că doar făceai ce-ți plăcea??
Antrenor. Da, însă la Izvorani, în afară de condițiile oferite de sala de gimnastică, restul nu era prea plăcut. La Deva fusese o cu totul altă situație. Pentru mine orice munca e stresantă, pentru ca ma chinui sa fac totul cât mai bine…
Rep. Ce nu ți-a plăcut la Izvorani?
Antrenor. Nu am cu ce să ajut acum gimnastica, am încercat în felul meu și a funcționat până la un anumit nivel. Eu sunt un antrenor care are prea multă răbdare, la lot nu merge așa…
Rep. Dar cum merge, cu nervii, cu bătaie, cu umilințe?? S-a spus că a fost o generație labilă psihic și fizic, cea mai slabă generație din ultimii ani, așa sustin specialiștii Federației, dar nu este adevărat – toate fetele de la Deva și din țară, care au ajuns la Izvorani, erau gimnaste de patru aparate, și campioane naționale, și cu potential, alese pe sprânceană. După trei ani de lot, la Izvorani, gimnastele au devenit mumii, fără vlagă, fără încredere, unele au vrut să se sinucidă, altele nu mai pot să meargă – ma refer la Orzu, la Munteanu, Peng, la Blendea, la Stoica, la Tudorache, la Stănilă. Chiar a fost o generație strălucitoare, din care nu ne-am ales cu nimic, cum de a fost posibil așa ceva?
Antrenor. Accidentări au existat și la Deva, înainte ca fetele să ajungă la Izvorani, iar diferența între Deva și Izvorani o puteți observa dumneavoastră din componența lotului.Altceva nu pot să zic. Chiar nu am nicio idee ce s-a întâmplat la Izvorani, însă la Deva făceam mult mai multă pregătire fizică. Nu știu ce veți scrie în articolul dumneavoastră, din discuția asta, însă vă respect pentru felul cum încercați să vă faceți datoria față de oameni.Eu acum însă trebuie să plec la lucru
Rep. Unde lucrezi, ce faci?
Antrenor. Sunt acestea lucruri interesante pentru gimnastica românească sau pentru țara?
Rep. nu, daca nu vrei nu spui, desigur…să înțeleg că nu mai ești în gimnastică?
Antrenor. Deocamdata nu
Rep. Scuze, așa sunt ziariștii, iscoditori, oricum, multumesc, sunt multe informații printre rânduri
Antrenor. N-am de ce să vă scuz, e prima dată când vorbesc cu un ziarist, însă știu cam cum trebuie sa fiți
Nu vom încheia anul, fără să nu vă dăm ultimele știri despre procesul FRGimnastică – Silvana Peng, în care federalii Stoica, Apolzan și Grigoraș cer daune 100.000 de euro, pe motiv că mama fostei gimnaste Asianei Peng a pus întrebări incomode, a făcut dezvăluiri uimitoare, despre (in)activitatea antrenorilor de la Izvorani, despre tot ce s-a petrecut acolo, vreme de trei ani. Vom reveni. (I.P.)


Să fim serioși așa se întâmplă și în handbal.Foste jucătoare se dau mari antrenoare și-și bat joc de copii bazându-se că au spate pe la federație.Cat despre Loturi se trimit numai relațiile sau cine cotizează.