La un unul din time-out-ul solicitat de staff-ul tehnic al handbalistelor de la CSM București, antrenorul suedez al româncelor, Per Johansson, le-a spus elevelor sale că poate chema autobuzul, pentru ca toată lumea să se urce și să plece acasă. ”De ce să mai stăm, dacă nu jucăm ce-am pregătit”?, a mai continuat tehnicianul. Și vorbim de meciul din Final Four-ul Ligii Campionilor, de la Budapesta, de meciul dintre Vardar Skopje și CSM București.

Situația era dramatică pentru CSM și nici semne de redresare nu erau. Dar cred că nici chemarea autobuzului nu era cea mai bună soluție – să fi epuizat suedezul toate soluțiile? Cu câteva zile în urmă, același coach declara pentru presa românească:”Ne pregătim intens pentru partida de vineri, folosim fiecare minut, fiecare oră, avem multe antrenamente și multe ședințe tehnice, iar fetele au fost până acum foarte dedicate”.

Realitatea a fost alta – în prima repriză, acolo unde s-a pierdut trenul finalei, după părerea mea, handbalistele CSM-ului au început duelul fără să fie conectate la importanța întâlnirii. De aici au apărut ratările, și din poziții clare, și de la aruncările de penalitate, apoi s-au dat multe pase greșite, fiind foarte ușor pentru adversare să facă intercepții. Și ca să punem și bomboana pe colivă, portarii noștri n-au prins cea mai bună formă. Ce s-a făcut la antrenamente, numai antrenorul știe, cert este faptul că a demonstrat că este destul de limitat, în mari situații de cumpănă, în ciuda faptului că știa importanța meciului și valoarea adversarului. Își cunoștea mai puțin propriile handbaliste, din păcate, iar asta l-a pierdut. Și mă refer aici la Torstensson și Martin, care erau cu gândul la plecare (au jucat ceva doar în mitanul secund), la Brădeanu, care clachează și ea, când are cuțitul la os, la Manea, care a fost jenată mult de banderola de căpitan, la Saurina, copleșită de competiția în sine. Ne bucurăm pentru Curea, extremă care a fost mereu ținută la cutie, de când a venit la CSM, pentru cele două goluri din finalul meciului, cât și pentru Niombla, singura care a dat randamentul scontat.

A, sigur că apreciem faptul că CSM-ul a ajuns la Budapesta, până la urmă este bun și locul trei, chiar dacă raportul între banii cheltuiți și bronzul obținut este un pic disproporționat, dar dacă la nivelul acesta antrenorul se salvează chemând autobuzul, atunci nu mai avem nimic de adăugat! (Ionel Pană)