de Georg Lorenz
De cateva zile a fost aruncata si in Germania samanta de scandal, dupa un articol aparut in magazinul de informatii „Der Spiegel” se poate crede ca si organizarea turneului final al campionatului mondial de fotbal din anul 2006 a fost cumparata asa cum se vorbeste de editiile trecute (2010) sau viitoare (2018, 2022). Cand e vorba de FIFA totul pare posibil, coruptia si necinstea devenind trasaturi caracteristice ale forului mondial, o parte din sefii acesteia fiind suspendati, arestati, anchetati si tot ce vreti.
Cu editia germana a competitiei lucrurile sunt destul de complicate, indiciile si concluziile pe cale de consecinta devin banuitoare pentru ca este vorba de FIFA, altfel probele materiale si dovezile de orice fel lipsesc. Organizarea turneului in cauza a fost decisa de comitetul executiv in luna iulie 2000. Doi ani mai tarziu dupa cum afirma „Bild” s-a vehiculat pentru prima oara suma de 6,7 milioane euro pusa la dispozitie de seful de atunci al firmei Adidas, Robert Louis-Dreyfus dar care a fost exact destinatia si calea acestei sume este foarte dificil de stabilit, intial ea a fost virata la FIFA in 2005 pentru asa-zisul „program cultural” actiune care insa nu a mai avut loc. Dreyfus este probabil singurul care ar putea lamuri lucrurile dar el se afla din anul 2009 sub doi metri de pamant intr-un cimitir din Zürich.
Impresia multora este ca „Der Spiegel” s-a grabit in intentia de a reveni in prim plan si de a-si mari tirajul servind in acelas timp o perfecta gaselnita intregii mass-media pentru ca asa cum recunosc si autorii articolului dovezi nu exista, doar indicii, iar acestea sunt cu totul insuficiente pentru a pune sub semnul intrebarii „basmul de vara” care a polarizat in 2006 atentia intreagii natiuni.
Franz Beckenbauer, presedintele comitetului de organizare, Wolfgang Niersbach, pe atunci vicepresedintele comitetului, in prezent presedintele Fedartiei germane de fotbal (DFB), ca si Otto Schily, ministru de interne in perioada citata, neaga orice manopere privind o posibila „cumparare” a competitiei ca si existenta unei „fond negru” pentru anumite plati, „Der Spiegel” incercand sa faca o legatura cu banii pusi la dispozitie de Dreyfus.
Scandalul exista, DFB se apara cu toata vehementa luand cel putin doua masuri in ofensiva, si-anume imputernicirea unei firme internationale de control economic care sa clarifice ce este cu acea suma de 6,7 milioane euro, precum si angajarea cancelariei prof. dr. Scherz din Berlin specializata in probleme de medii cu analizarea articolului din „Der Spiegel” si demararea actiunilor de rigoare in justitie. Intr-o emisiunea live a postului de televiziune Sky avocatul a mentionat ca articolul este foarte „subtire”, el face putine afirmatii, nu prezinta nicio dovada in schimb cuprinde nu mai putin de 27 semne de intrebare.
Unii comentatori nu cred ca acest caz va ajunge in fata justitiei, afirmand ca revista „Der Spiegel” ramasa datoare in ce priveste prezentarea dovezilor urmand mai devreme sau mai tarziu sa publice precizari cu scuzele de rigoare si poate chiar sa plateasca despagubiri. Ca sa raman in termen sportivi meciul se joaca inca, iar tabela de marcaj inca nu indica scorul final…