Daniel Badislav este oficial cel mai gras portar din lume, are 160 de kilograme și evoluează în continuare, la 35 de ani, pentru AS Ciorogârla, în Liga a IV-a din Ilfov. Goalkeeperul descoperit de revista IlfovSport, care a ajuns celebru în toată lumea, s-a uitat aseară la AFC Wimbledon – Liverpool, scor 1-2, unde l-a văzut pe “fratele” său, Adebayo Akinfenwa, considerat cel mai puternic atacant din lume. Akinfenwa are 1,80 metri și o greutate de 110 kilograme. Chiar dacă este masiv, numărul 10 de la echipa din liga a IV-a engleză are o mobilitate foarte bună, ba chiar a reușit să înscrie unicul gol al celor de la Wimbledon.
“L-am văzut aseară, un atacant foarte bun, nu e chiar așa de ușor să marchezi în poarta lui Liverpool. Oricum, mai are mult până să mă ajungă (n.r. – râde). E și cu 3 ani mai mic decât mine, deci timp ar mai fi să pună ceva pe el. Eu îmi văd în continuare de treabă la Sportul Ciorogârla, nu am de gând să renunț deocamdată la fotbal. Încă mai pot”, a declarat Daniel Badislav, după ce l-a văzut aseară pe Adebayo Akinfenwa.
Akinfenwa are 32 de ani, s-a născut în Anglia, are o înălțime de 1,80 metri și o greutate de 110 kilograme și a fost declarat cel mai puternic fotbalist din lume. Poartă numărul 10, iar aseară a reușit să marcheze împotriva lui Liverpool, echipă pe care o iubește de la vârsta de 5 ani. A evoluat printre altele la Swansea City, Milwall, Northampton United, iar acum este la Wimbledon.
A început fotbalul la Grivița Roșie, nu rugby-ul!
Daniel Badislav pare fioros, nici nu e de mirare de ce nu sare nimeni la bătaie în Liga a IV-a ilfoveană, atunci când “greul” goalkeeper e pe teren, însă are o voce blândă și ne explică de ce a perseverat, în ciuda greutății. S-a născut la 20 septembrie 1979, deci nu mai e la prima tinerețe în fotbal, însă își amintește că a început sportul rege de performanță destul de târziu, după vârsta de 20 de ani. “De mic eram plinuț, și în urmă cu 12 ani m-am dus la Grivița Roșie, dar nu echipa de rugby, ci de fotbal. Jucam fundaș, dar nu am rezistat decât 2 ani pe postul ăsta, iar din 2003-2004 nu am evoluat decât pentru Ciorogârla. La început am fost doar rezervă, mai ales când echipa era în Liga a III-a, dar încet-încet am ajuns să fiu titular de drept aici și acum e greu să mi se găsească un înlocuitor”, își începe povestea Badislav.
“Farmecul vieții” l-a adus în poartă
După experiența de la Grivița Roșie, un văr din Ciorogârla l-a dus pe Daniel Badislav la Rapid, “farmecul vieții”, cum îi zice chiar patronul George Copos: “Nu am făcut pureci la Rapid, dar acolo mi s-a schimbat destinul din punct de vedere fotbalistic. Un antrenor mi-a spus că locul meu este în poartă pentru că am reflexe foarte bune, chiar dacă sunt gras. Și de atunci numai asta am făcut, doar la AS Ciorogârla”. Portarul de la Ciorogârla e rapidist feroce și nu prea ratează meciurile din Giulești.
Eliminat o singură dată în carieră
Daniel Badislav pare fioros la prima vedere. Nu că ne-ar fi fost nouă teamă, dar el se jură că nu a luat decât un cartonaș roșu în carieră. Și asta se întâmpla în Liga a V-a, la un meci pe la Săbăreni. “În bătăi și scandaluri nu am fost implicat niciodată, asta și pentru că s-au mai potolit fotbaliștii. Pe vremuri ieșea cu sânge, cu arbitri caftiți în ultimul hal. Țin minte că am fost eliminat în liga a V-a, la un meci la Săbăreni, după două galbene, aia este amintirea mea legată de singurul meu roșu”, spune Badislav, care este căsătorit de 6 ani.
Lasă fotbalul pentru pescuit
La cei 35 de ani, portarul de 160 de kilograme nu se gândește la ziua în care se va retrage, dar știe că dacă o va face singurul hobby ar rămâne pescuitul. Sorin Năstase ne povestește că sunt meciuri când nu are cum să dea de Badislav, care își închide telefoanele pentru pescuit. “Nu știu cât de mare e pasiunea lui pentru pescuit, dacă cel mai mare pește din viața lui a fost un crap de vreo 14 kilograme pescuit dintr-un supermarket. Dar sunt zile când nu dau de el nici dacă pun sateliții americanilor în mișcare. Se duce pe bălțile din jurul Bucureștiului și uită de fotbal, de viață, de orice. Pescuitul e mai important, când s-o lăsa de sport cred că o să ajungă precum Santiago din Bătrânul și marea”, spune Năstase. Concluzia e clară, avem Cioran, Hemingway, asta să mai zică lumea că oamenii din fotbalul mic n-au cultură. Să ascultăm și varianta lui Badislav: “Dacă mă las de fotbal n-o să mai fac altceva decât pescuit și serviciu. Cred că de la serviciu mă duc pe baltă. Mă relaxează și poate fi considerat un mod de viață”.
Motivul greutății
Daniel este gestionar la o firmă de transport din Ciorogârla, dar și aici îl taxează Sorin Năstase: “El e portar peste tot, și în fotbal și la firmă. Gestionează goluri peste tot”. Badislav râde la orice glumă a lui Sorin și ne spune că a încercat și o cură de slăbire, dar nu ține. “Așa am fost tot timpul, treaba e genetică, ținând cont că toți din familia mea sunt așa. Am încercat să mai dau jos, am slăbit vreo 2-3 kilograme, dar am pus la loc. Nu am ce să fac și să știți că nu e un complex pentru mine”, încheie Daniel pe un fond optimist. Ca de altfel și fotbalul nostru, plin de paradoxuri, dar cu o urmă de speranță. Și totul pe fond optimist.
A citit despre William Fatty Foulke
Daniel Badislav s-a întristat când a citit despre cel considerat până acum cel mai gras portar din lume, englezul William Fatty Foulke. A aflat că acesta are și o selecție în naționala Angliei și 333 de meciuri în prima ligă în perioada 1894-1906, la Sheffield United și Chelsea. Fatty Foulke avea 150 de kilograme la 1,93 metri, iar când a semnat cu Chelsea, gruparea de pe Stamford Bridge a plătit 50 de lire sterline pentru transferul său, în 1905. “Am citit despre el că era un foarte bun mobilizator și chiar sărea să-i bată pe arbitri, era un adevărat lider. M-am întristat să aflu că a murit de ciroză la doar 42 de ani, cred că trăgea la măsea rău de tot englezul”, ne-a spus Badislav despre Fatty Foulke.



Simpatic omul. Sper sa ia vro 3 goluri in primul meci din retur. Bubu nu iarta