1. Miercuri, 6 august 2014, la ceas de noapte, fostul secretar general al Federației Române de Ciclism, Vasile Selejean, și trezorierul acesteia, Bogdan Floareș, au fost săltați de-acasă și duși în arestul Poliției Capitalei. Cu toții au răsuflat ușirați, și cei care au profitat de pe urma celor doi, dar mai ales cei care au avut de pătimit – în sfârșit, se făcea dreptate, după mai bine de 20 de ani de dictatură, impusă de Selejean și acoliții săi! Era a doua oară când oamenii jubilau, după succesul de la alegeri, când fostul președinte, oportunistul Ion Badea, polițist de meserie, a pierdur alegerile, scor 13-14, în favoarea lui Eduard Novak .

Așadar, lumea era în extaz, dar mare avea să fie dezamăgirea, la numai câteva ore – nici bine nu se învățaseră cei doi cu ”țambalul” din arest, așa se numește patul de lemn de acolo, că Selejean și Floareș primesc șireturile de la pantofi și cureaua de la pantaloni înapo, deh, doar erau arestați!, și sunt conduși spre ieșire!? S-a aflat că cineva de sus, de foarte de sus, dăduse un ordin pe telefonul roșu – peste câteva ore, cei doi au adus de-acasă jumătate din prejudiciul stabilit de Direcția de Investigare a Fraudelor, adică vreo 300.000 de lei! Cine să fi fost persoana care și-a permis să dea telefon și să-i scoată pe cei doi din arest? Este o-ntrebare care mă frământă – am unele bănuieli, dar fără dovezi, nu riscăm! Oricum, se va afla, odată și-odată…

2. După ce au scăpat din arestul Poliției, cei doi și-au găsit noi locuri călduțe, profitând și de lentoarea celor care investighează, în continuare, furturile de la Federației, dar și de prieteniile vechi, pe care Selejean și Floareș le-au cultivat. E o vorbă românească, ”spune-mi cu cine te bagi, ca să-ți spun cine ești”, așa că cei doi au căutat să rămână în cercurile înalte ale sportului, cel puțin Selejean.
Acesta a ajuns la Clubul Dinamo, pe postul de manager al Secției de Ciclism – deci, chiar în casa celor care-l investighează de fraude! Inițial, oamenii din ciclism au crezut că președinta Clubului Dinamo, Elisabeta Lipă, nu aflase că Selejean este infractor, un hoț de rând, care a furat banii sportivilor, dar și când i s-au adus la cunoștință acțiunile de investigare ale celor din Ministerul Administrației și Internelor, cu documente, nu pe vorbe, președintei nu i-a păsat și n-a luat în seamă acele dovezi. Dar cine este mai vechi în sport, știe că cei doi sunt prieteni chiar la cataramă de pe băncile facultății, când el îi zicea Uța, iar ea Vasile. Lipă a promis că o să ia măsuri, dar nici până azi nu l-a îndepărtat pe Vasile din funcție.

Nu insinuăm nimic, dar spunem că Vasile Selejean și-a dorit de mic să ajungă la Dinamo, colonel sau poate chiar general, dar n-a avut noroc. El a-ncept ciclismul la Cluj, pe Feleac, iar când i-a venit sorocul să facă armata, Dinamo l-a adus în București. Din păcate, gurile rele, poate chiar cele bune, spun că pe Selejean nu l-au putut angaja pe linie de miliție, cum era pe atunci, chiar dacă era campion național la ciclocros. Nu avea talia impusă de regulamentele Ministerului, adică nu avea înălțimea, drept pentru care a fost angajat civil – o frustrare care l-a urmărit toată viața!

Când a ajuns pe post de secretar general, tot printr-o fraudă, de care se fac răspunzători Nicolae Mărășescu, cu funție în MTS, și fostul vicepreședinte al FRCiclism, regretatul Constantin Vagneti, proaspătul uns în funcție a început o vânătoare a antrenorilor de la Dinamo, cărora le băga bețe în roate. Unul din cei mai loviți tehnicieni a fost Mircea Romașcanu, ultimul mare rutier al României, care era pârât de Selejean zilnic, președintelui de atunci, Marcel Popescu: ba că bea în timpul programului, ba că nu iese la antrenament cu rutierii, ba că nu are carte, pentru a-și lua atestatele, ba că nu știe limbi străine și nu-l poate trimite la curse internaționale, și multe altele. Marcel Popescu, un președinte pe vremea căruia Clubul Dinamo domina autoritar performanțele din România, nu-l lua în seamă pe Selejean, iar Romașcanu, ultimul mohican al ciclismului românesc, era ținut în funție

3. Să-l lăsăm pe Selejean, are atâtea pete pe el, încât și un dalmațian original ar fi invidios. Trecem la Floareș, un alt individ de teapa secretarului – cine s-aseamănă se-adună, nu? Și spunem că acest Bogdan Floareș nu a depus contribuțiile la Stat, acele rețineri salariale, impozit, sănătate și altele, de mai bine de 14 ani! Dar s-a întâmplat ca în 2007, fostul mecanic al Federației, Costel Rona, să împlinească anii de pensie. S-a dus să-și facă actele, dar, stupoare!, de la Casa de pensii nu l-au recunoscut, spunându-i-se că nu s-au plătit impozitele necesare. Până la urmă, Floareș a scos bani din buzunar și i-a plătit lui Rona, dar nu și toate datoriile avute

4. Acest Bogdan Floareș se pricepea atât de mult la contabilitate, a dovedit-o, nu?, încât mai avea și alte Federații în grijă (se pare că două). După descoperirea delapidărilor de la federația de Ciclism, au început și ceilalți angajatori să reclame că nu au impozitele plătite, dar n-au mai dat de contabilul minune

5. Fiscul și-ar fi dorit să-și recupereze debitele, a trimis nenumărate adrese, ba chiar și inspectori pe teren, dar Federația Română de Ciclism, care figura cu sediul în Academiei 2, fusese mutată, din 2003, în Vasile Conta

6. Oricum, chiar după primele cercetări, în care s-a demonstrat o parte din prejudiciu, Direcția pentru Investigarea Fraudelor a și pus sechestru asigurator pe casa lui Vasile Selejean și pe a casierei Dorina Sârbu. Bogdan Floareș a scăpat, pentru că el nu are casă, proprietate personală

Acesta a fost episodul de astăzi, incendiar, ca de fiecare dată. Rog cititorii care dețin și alte informații explozivesă mi le trimită pe facebook sau la adresa de e-mail icgel@yahoo.com. Le voi respecta dorința de confidențialitate, dacă și-o doresc, însă trebuie ca informațiile lor să se bazeze pe fapte reale.
Pentru serialul care urmează, ne vom ocupa ceva mai intens de oficialii din Ministerul Tineretului și Sportului care au ocrotit hoțiile lui Selejean și Floareș, ba chiar au girat cu semnăturile lor această stare de fapt, în fața opiniei publice. Avem la dispoziție o scrisoare oficială a secretarului de Stat în MTS, Carmen Emilia Tocală, ”un bilețel de amor”, dacă vreți, în care funcționara în cauză își exprimă admirația față de performanțele ciclismului condus de Selejean, de modul cum gestionează fondurile primite. După doar trei luni, secretarul general era băgat la zdup, pentru delapidare. Vom insista, de altfel, și pe alți funcționari din Ministerul Tineretului și Sportului care au semnat Cartea Albă a Ciclismului, nu odată, de 20 de ani încoace, semnături care l-au determinat pe Vasile să fure cu și mai multă hărnicie, de la o zi la alta. De asemenea, nu-l vom slăbi din ochi nici pe Floareș, care plătea indemnizații unei domnișoare frumoase foc, dar care nu avea tangență cu ciclismul, trezorier care a avut tupeul să fure bani, din fondurile Federației, și după ce echipa sa de pungași a pierdut alegerile.