Victoria tricolorelor în fața Danemarcei, din sferturile de finală ale Mondialului de handbal, a fost decisă, în cea mai mare parte, de atitudinea jucătoarelor, de dăruirea lor, de dorința de a demonstra că pot mai mult, decât ceea ce au arătat în înfrângerile cu Spania, Norvegia și Rusia. În plus, evoluția la superlativ a Cristinei Neagu, fapt recunoscut și de antrenorul danez, care a declarat că n-a găsit un antidot eficient împotriva jucătoarei noastre, a făcut ca naționala de senioare să intre în careul de ași al Campionatului Mondial, ediția a XXII-a.
A trecut o noapte peste acest prestigios succes, nu știu ce au făcut fetele, cum și cât au sărbătorit, dar eu unul am adormit cu greu, gândindu-mă la declarația Cristinei, imediat după meci și dată pe Dolce Sport, în care handbalista nu s-a sfiit să-i urecheze pe cei care care au cârcotit, după cele trei înfrângeri din Grupa D: ”Să le fie rușine celor care ne-au criticat”! Recunosc că m-a șocat această frază, spusă de una din cele mai mari handbaliste ale lumii, pe care o știam destul de rezervată, în astfel de formulări dure. Și dacă Neagu a răbufnit, după acest meci, înseamnă că în vestiar s-a vorbit intens despre cei care au aruncat cu criticile, iar tricolorele au fost foarte supărate pe anumite personaje din handbalul românesc.
Aș vrea să cred că nu presa le-a iritat pe fete, pentru că în media sportivă sunt și ziariști fără o anumită cultură sportivă, care dau cu pietre gândindu-se că așa fac audiență. De-a lungul vremii, aceștia și-au primit pedeapsa de la cititori – Prosportul nu mai există la chioșcuri, iar Gazeta Sporturilor are din ce în ce mai puțini cumpărători. Nu mai rămâne decât să ne gândim la actualul președinte al Federației Române de Handbal, Alexandru Dedu, care și-a arătat neîncrederea în echipa făcută de seudezul Tomas Ryde, după cele trei înfrângeri consecutive suferite: ”În momentul de față asta ne este valoarea. Buceschi este un om care comunică foarte bine. La fiecare time-out se știe dinainte cine trebuie să vorbească. Am intrat pe o pantă descendentă pentru că am avut o generație extraordinară. Această generație se apropie de final. În cazul în care nu ne calificăm la Jocurile Olimpice, vom face o strategie pentru viitor” – a spus Alexandru Dedu la Dolce Sport.
Aici îi dau dreptate Cristinei, dacă înuși șeful Federației le face expirate, atunci e grav. Dar tot răul spre bine, pentru că românul știe să speculeze orice moment în favoarea lui – dacă aceste critici le-au enervat pe fete, iată ce a ieșit de aici, două victorii excelente, prin care au eliminat campioana mondială din competiție și au trecut și de echipa gazdă, împotriva dorinței a peste 12000 de spectatori. I-aș spune, totuși, Cristinei să rămână conectată doar la ce este în teren, să-și înfunde urechile la părerile unora și a altora, iar atunci când se umple paharul să-și îndrepte tirul exact la țintă, să nominalizeze, pentru că, altfel, suporterul care ține cu România, dar care își permite să mai dea și din gură, când nu-i convine ceva, se va simți jignit.
Îmi aduc aminte de piteșteanul Nicolae Dobrin, unul din cei mai mari fotbaliști ai României, care a dominat dreptunghiul verde în anii ’70 – era respectat de toți adversarii, fie ei steliști sau dinamoviști, atât pentru valoarea sa din vârful bocancului, cum se spune, cât și pentru faptul că nu lua în seamă cuvintele grele, nu era răzbunător, nu se certa cu nimeni, doar își vedea de meseria lui. S-au scris cărți despre Dobrin,a fost numit Prințul din Trivale, Stadionul din Pitești îi poartă numele, iar post-mortem a fost decorat de președintele țării. Însuși Ilie Balaci, un alt oltean din categoria Fotbaliști de cinci stele, declara că îi era jenă să treacă prin fața lui…
Merci, Bonaventura!
Revenind la meciul de aseară, să spunem că au fost câteva momente de cumpănă, în care puteam să pierdem tot, însă danezele s-au temut de Cristina Neagu și au făcut din anihilarea ei un fel de laitmotiv al jocului – de aici, o apărare mai șubredă și culoare mai multe pentru Brădeanu și Buceschi. Atacul a fost mai consistent, însă și aici a intervenit Paula Ungureanu, care a salvat situația. Are un procentaj scăzut, așa este, de numai 30%, dar acele parade au dat aripi tricolorelor și le-au ținut în viață. Chiar și tabela a fost zgârcită cu noi – ne-a lăsat mai mereu să ne ducem la 2-3 goluri distanță, după care ne-a oprit, pentru ca gazdele să vină din urmă.
– Și spuneam de acele momente cheie, în care totul se putea nărui, iar unul din ele s-a petrecut chiar în debutul reprizei secunde, când Ryde a decis să înceapă cu Chiper pe extrema dreaptă. Brașoveanca a stat doar câteva secunde pe teren, pentru că a faultat de eliminare, iar danezele au galopat și ne-au prins din urmă: de la 13-10, gazdele ne-au dat trei goluri, în patru minute și se părea că fetele noastre sunt groggy. Prima care s-a ridicat de la podea a fost Neagu, cu două goluri consecutive, unul liftat din 7 metri, apoi a triplat și Ada Nechita de pe extremă, iar scorul s-a făcut iarăși de plus trei!
– În minutul 54, un al moment ce putea să se transforme în coșmar – după ce am condus cu 24-22, danezele au venit peste noi ca o avalanșă, cu două reușite marca Stine Jorgensen și Mette Gravholt. Ultima a intrat cu totul în Paula, lovind-o serios la picior. Ungureanu a urlat de durere, exact ca în 2010, în meciul cu Croația, când a fost scoasă pe brațe de pe teren, pentru ea Campionatul European terminându-se mult mai devreme. Portărița noastră s-a dovedit mai tare, de data asta, și a trecut cu bine peste lovitură
– După ce marchează patru goluri la rând, de la 24 și până la 27, Cristina Neagu ratează de la 7 metri și ne duce în prelungiri,iată un alt moment delicat, ce putea să ne coste scump, dar campioana noastră și-a adunat puterile și a mers mai departe, ajutată și de echipă
– Să nu trecem așa ușor, peste acest 7 metri și să vorbim de puterea, de curajul surorilor Charlotte și Julie Bonaventura de a acorda această lovitură de penalitate, corectă, ce-i drept, în chiar ultima secundă de joc, un fel de David când îl înfruntă pe Goliat. Să lovești în 12000 de spectatori și în speranța gazdelor de a merge mai departe, eu zic că este curată nebunie – faultul făcut la Perianu putea fi scos ușor la 9 metri, dar cele două arbitre au considerat că era o situație clară de gol. În condițiile în care, cu un minut mai devreme, acordase de două ori la rând lovitură de penalitate, de data asta pentru gazde, spre disperarea româncelor. Nici nu încape îndoială, a fost un arbitraj total imparțial și dacă au fost greșeli de plasament sau interpretare, se confirmă ideea că surorile Bonaventura sunt oameni normali, nicidecum roboți sau de pe altă planetă. Cu ele la centru am câștigat bronzul din 2010, cu ele la centru am bătutu din nou Danemarca și am ajuns în sferturile de finală. Merci, Bonaventura!
– S-a vorbit foarte puțin de golul victoriei înscris de Ada Nechita, în chiar ultimele secunde de joc, dar și acela a fost un moment de maximă încărcătură – olteanca ratase în chiar începutul reprizelor de departajare și nu era puțin lucru. În plus, apărarea noastră obosise și doar Paula reușea să mai stea în picioare: marcase Buceschi, Brădeanu și Neagu, dar nici gazdele nu erau mai prejos, replicând prin Anne Hansen, Stine Jorgensen și din nou Anne Hansen. Stop, time-out Ryde, cu 9 secunde înainte de final, la 30-30! O succesivă de la stanga la dreapta, Neagu, Buceschi, Brădeanu, ultima pasă pentru Ada Nechita, care plutește o vreme interminabilă, pentru ca apoi să catapulteze mingia la vinclul din dreapta porții apărată de Rikke Poulsen. Hotărârea Adei, în momentul preluării pasei, a fost determinantă, ea a venit spre Brădeanu, care s-a chinuit să-i trimită mingia, fiind între două adversare. Un pas mai în față sau mai în spate al Adei, ar fi făcut faza inutilă, însă Nechita și-a calculat pașii și momentul aruncării, fâcând imposibilă intervenția lui Rikke. Mingia a intrat în poartă cu trei secunde înainte de final!
După meciul de aseară, Cristina Neagu a urcat pe locul doi în clasamentul eficacității, cu 45 de goluri, prima poziție fiind ocupată de Radicevic, din Muntenegru, cu 49 de reușite. Semifinalele sunt programate pentru 18 decembrie, în aceeași sală din Herning, unde am reușit calificarea:
Semifinala I Olanda Polonia, ora 18:00
Semifinala II Norvegia – România, ora 21:45


Hai sa nu le ridicam pe Bonaventura in slavi caci au avut o perioada in repriza doua in care numai de partea danezelor vedea aparare in semicerc iar de cealalta parte la faze similare inchideau ochii.
7 m au dat pe drept pentru ca era prea pe fata sa nu acorde un 7m clar.
Nu va faceti iluzii nu ne vor da noua arbitrii niciodata ceva nu s-a prea intimplat, si sa fiti siguri ca nici nu se va intimpla. Totul vine de la aceste fete ele au fortat pina si deciziile celor doua frantuzoaice care mai aveau putin si reuseau sa satisfaca privirile flaminde ale celor 12000 de danezi.