de Georg Lorenz
Parafrazand se poate spune ca dopajul tine de sport ca marca de scrisoare. Aproape ca nu exista ramura sportiva in care „sustinatoarele de efort” (nepermise !) sa nu fi fost evidentiate gratie unor metode noi si eficiente practicate in laboratoarele tot mai numeroase inzestrate cu cea mai moderna aparatura.
Modul in care reactioneaza diferitele organizatii sportive nationale si internationale este foarte diferit, dar unele evenimente din ultimii ani au zguduit pur si simplu temelia sportului cu unele consecinte nedorite printre care suspendarea unor sportivi, retragerea a numerosi sponzori si indepartarea mass-media de unele evenimente sportive. In Germania, de pilda, posturile publice de televiziune nu au mai transmis ani de zile Turul Frantei, sponzorii au intors spatele ciclismului, iar un tur ciclist al tarii nu a mai avut loc din naul 2008 datorita lipsei de interes a organizatorilor si sponzorilor.
Sigur, ciclismul ramane una dintre principalele discipline in obiectiv, cele intamplate cu Lance Armstrong si altii a adus in prim plan (si) federatia internationala (UCI) care in perioada presedintilor Hein Verbrugge si Pat McQuaid a tolerat dopajul, a inchis ochii in fata a numeroase situatii evidente, acceptand chiar si donatii pentru federatie, mai pe romaneste fiind cumparati de cei in cauza. In prezent se fac mari eforturi pentru repoleirea imaginii ciclismului, o intreprindere anevoioasa si nu de scurta durata.
Stim bine ca nu doar in ciclism se dopeaza. Exista exemple din tenis, fotbal, haltere, canotaj si multe alte ramuri, iar mai recent atletismul a intrat in prim plan cu informatii iesite din comun. Astfel, federatia internationala, IAAF a anuntat ca la campionatele mondiale din anii 2005 si 2007 un mare numar de atleti au prezentat valori neobisnuite la testele antidoping. Retineti, stimati cititori, dupa 10, respectiv 8 ani (!?) specificandu-se ca majoritatea celor in cauza nu mai sunt activi. Impotriva a 28 de atleti au fost demarate actiuni de sanctionare care au practic valoarea unei…umbrele cumparate dupa ce a trecut ploaia. Se mentioneaza ca niciunul dintre cei in cauza (totul se desfasoara intr-un total anonimat) nu este inscris la campionatele mondiale programate intre 22-30 august a.c. la Beijing. In conditiile date creditul federatiei in cauza este pusa cel putin sub semnul intrebarii daca nu este in totalitate de aruncat la cos.
Unul dintre cei mai autentici reprezentanti ai atletismului contemporan, multiplul campion la aruncarea discului germanul Robert Harting a afirmat la adresa IAAF si DLV (federatia germana): „Voi duceti de rapa sportul nostru…” Mai clar si direct nici ca se poate, iar cei invinuiti tac de parca nu ar fi vorba despre ei.
Se vorbeste mult despre dopaj si se face putin. Interese financiare de prim rang, atat ale practicantilor cat si a celor care traiesc de pe urma sportului, determina urmarirea fenomenului sportiv cu…ochii inchisi, ceea ce poate aduce cu sine ca una dintre manifestarile cele mai moderne si interesante ale societatii contemporane sa-si piarda din stralucire, interes, cinste si credibilitate. Sa fie acesta definitiv fenomenul sportiv al secoului 21 ?