Cu câteva zile în urmă, un zvon mi-a trecut pe la ureche, știre ce avea să mă uimească și să mă facă să mă gândesc la rolul și rostul Centrului Național de gimnastică de la Deva, la rolul și rostul președintelui Federației de specialitate, încă în exercițiu, Adrian Stoica, la promisiunile deșarte ale lui Formine, într-un cuvânt la haosul din sportul cu cele mai multe succese internaționale, obținute sub tricolorul românesc.

Așadar, medaliata cu bronz la Europenele de juniori din 2016, solul de aur de la TOP Gym 2017, concursul celor mai bune gimnaste din lume de la Charleroi, multiplă campioană națională și participantă la Campionatele Europene de senioare de la Cluj, vorbim de arădeanca Olivia Cimpian, de 16 ani, a plecat în Ungaria, urmând să se antreneze la un club din țara vecină și să reprezinte culorile steagului maghiar!

După mai bine de șase ani de gimnastică la Deva, în care antrenorii au investit muncă și pricepere, atât cât au avut, în Olivia, exact când să se culeagă roadele, coordonatorul Centrului, Nicolae Forminte, și președintele Federației, Adrian Stoica, o împing spre alte zări pe talentata Cimpian, de parcă în antecameră ar mai fi vreo 10-15 de talia ei. Eu cred că cei de la Deva nu mai au răbdare să lucreze cu gimnastele, nu mai au dragostea față de sport, față de copii, ba cred cu tărie că nici capacitate nu mai au, de a le duce pe aceste fete sus, cât mai sus.

Probabil că părinții gimnastei și-au dat seama că la Deva se bate pasul pe loc, iar Olivia a ajuns la 16 ani, vârstă la care ar fi trebuit să explodeze în plan performant – dar cine să le arate drumul, când loturile sunt făcute subiectiv, iar munca nu este deloc susținută. ”Fetele astea (n.n. Olivia Cimpian și Ioana Crișan) au potențial, dar nu cred în forțele lor. Trebuie să învețe să lucreze sub presiune”, declara Forminte, despre două din gimnastele care ne-au reprezentat la Europenele de la Cluj. Ce-o fi însemnând sub presiune, doar Forminte știe, ba chiar putem să insinuăm și noi câte ceva, din zvonurile ieșite din sala de la Deva – sigur că fetele trebuie să se obișnuiască cu țipete, cu vorbe grele, cu infometare, cu câte-o palmă peste ceafă, cu tot felul de umilințe, scrise în manualul de gimnastică, de predecesori.

Așa s-a întâmplat și la Izvorani, în ciclul olimpic anterior, când Adela Popa, Ioan Coroiu și Lucian Sandu, coordonați de cuplul Bellu-Bitang, au decimat o generație de 19-20 de gimnaste, sub privirile impasibile ale Federației, ale Ministerului Tineretului și Sportului, ale Comitetului Olimpic și Sportiv Român, care au dat doar bani, dar n-au controlat calitatea muncii. Dar să nu nefacem griji, avem trei gimnaști pentru Olimpiada de la Tokio, din 2020, Cătălina Ponor și Marian Drăgulescu, deci vom fi prezenți – nu este obligatoriu să luăm medalii, nici n-am avea cui să cerem așa ceva, pentru că Marian va avea exact 40 de ani, iar Cătălina va fi împlini și ea 33 de ani. Vor fi la un aparat sau două, dar nimic mai mult.

Aș vrea să cred că președintele Adrian Stoica își dă seama de ridicolul situației, de incapacitatea lui și a celor din jur, Apolzan și Grigoraș, de a mai păstori acest sport. Pe patru agust, 2017, când va avea loc Adunarea Generală, familia gimnasticii românești își poate alege un alt drum în viață, unul cu lumini strălucitoare, așa cum a fost cu câțiva ani în urmă. (Ionel Pană)