Din modestie, poate și de teamă sau chiar din pricina neîncrederii în presa sportivă, fosta mare jucătoare a Științei Bacău, a Rapidului, a Valenciei, Gabriela Manea, trăiește o adevărată dramă, de mai bine de patru ani de zile, Justiția românească refuzându-i dreptul la salariu, la viață, aș putea spune, conform unui contract legal. Gabriela nu și-a făcut publică povestea, și-a dus lupta de una singură, atât cu cei pe care ea îi acuză că nu și-au respectat promisiunile, cât și cu Justiția românească, unde a găsit judecători care nu se pricep deloc la regulamente sportive, la litigii de acest gen, dând niște decizii aberante, care încalcă, deseori, legile țării și chiar drepturile fundamentale, reiterate în Constituția României.
Poate, într-o zi, o să scriem mai mult despre acest subiect extrem de important, pentru că sportivii noștri, antrenorii și toți cei care sunt implicații în diferite spețe sportive apelează la Tribunalul Sportiv de la Lausanne, Elveția, sau, mai rău, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Și uite-așa, străinii află cât de oarbă este Justiția românească, în sensul rău al cuvântului, din lipsa de experiență și chiar din ignoranță!
Revenind la problema Gabrielei Manea, ea ar fi putut fi rezolvată repede și fără complicații, atât de cei cu care ea se afla în litigiu, dar mai ales de judecătorii care au intervenit în acest dosar, la care s-au adunat, atenție, peste 4000 de pagini! Înainte de a o lăsa pe Gabi Manea să-și spună povestea, să adăugăm că procesul civil s-a transformat într-unul penal, iar cazul a ajuns și pe masa judecătorilor de la CEDO – cineva trebuie să plătească!
Sigur, în prima fază și eu am crezut că omul cel rău, care îmi refuză plata salariului și despărțirea pe cale amiabilă, este acest director din primărie Gabriel Lupu. Așa am avut impresia mereu că cei care conduc, la orice nivel, nu știu chiar tot ce se întâmplă în subordinea lor, le mai scapă unele nereguli, făcute de subalterni.
Am vrut să-i acord mereu circumstanțe Primarului Stavarache, cel care m-a adus, pentru că l-am considerat un om deosebit, iubitor de sport și un bun cunoscător de oameni – dar m-am înșelat! După ce a-nceput litigiul cu clubul din Bacău, primarul nu numai că avea telefonul închis pentru mine, dar nici la sala de sport, dacă ne mai întâlneam, nu-mi răspundea la salut. Aș fi vrut să-l rog să rămânem în relații bune, eu am răspuns la solicitările lui, mi-am lăsat rostul de la Sfântu Gheorghe, unde antrenam, și am venit în Bacău, așa cum a dorit Stavarache, ca să fac o echipă feminină. Nu a mers așa cum am fi vrut cu toții, dar asta nu din cauza mea, ci din cauza lor că nu m-au ascultat și nici nu m-au sprijinit. Puteam să ne strângem mâinile și fiecare să-și vadă de drum, mai sunt și divorțuri fără scandal, chiar fericite, aș putea spune, dar nici primarul și nici Lupu n-au dorit asta!
Procesul, o mascaradă rușinoasă, pentru Justiția noastră!
N-am vrut să iau calea Justiției imediat și i-am chemat la mediere de două ori. Au sfidat citațiile, m-au sfidat și pe mine ca antrenor și ca om și nu s-au prezentat la ultima mea tentativă de a rezolva litigiul amiabil. Și prin asta au vrut să-mi arate că orașul este al lor, că nu le pasă de Justiție, de oameni, dar vor avea surprize ne plăcute, pentru că nu concep ca eu să nu fiu egala directorului Lupu, a primarului Stavarache și a oricui în fața judecătorilor!
Pe nouă octombrie, 2012, am avut prima înfățișare la Tribunal – a mers greu, ne dădeau termene lungi, ei nu se prezentau, în fine, în aprilie, 2014, am câștigat procesul. O victorie care m-a bucurat, dar nu era cea finală. Au făcut recurs, a mai trecut un an, iar în iunie, 2015, am câștigat și recursul, dar lupta nu avea să se oprească nici aici.
Au mers cu încă un recurs la Curtea de Apel, o Instanță superioară doar ca ierarhie, nicidecum ca pregătire și competență. Nu vreau să umbresc activitatea niciunui judecător, dar orice om de bună credință ar fi înțeles rapid speța procesului, de ce parte se află dreptatea, mai ales că, în dosarul care a adunat peste 4000 de file, am pus nenumărate dovezi în favoarea mea. Ar fi trebuit să conteze și faptul că, în procese similare, antrenosul secund Adi Brezan a câștigat lupta cu Lupu de la Primărie, la fel și handbalistele Ioana Matei, Cristina Sîntămărean, Adriana Croitoru, Simona Duță, Mihaela Cherecheș. Eu sunt singura care mă mai judec cu ei, nu știu de ce îmi poartă această dușmănie.
Curtea de Apel atinge apogeul ignoranței și la recursul lor le dă dreptate pe jumătate, ceva ambiguu și total nemulțumitor pentru mine. Directorul clubului, Gabriel Lupu, a venit cu un Regulament de Ordine Interioară, în care era scris că dacă nu avem rezultate, să ni se taie salariile, chiar să ni le suspende. Nu știu exact, pentru că acest Regulament nu este semnat de mine și nu este similar cu cel pe care ei ni l-au prezentat la vremea respectivă, a mai fost completat ulterior, chiar în timpul procesului, după bunul plac al lui Lupu. El conține puncte care vin în contradicție cu Contractul de bază, încheiat între mine și club, încălcînd unele articole din Legea muncii și chiar din Constituția acestei țări. Mai mult, regulamentul nu este avizat de Federația Română de Handbal și nici de Departamentul Juridic al Primăriei, sunt doar hârtii bătute la mașină, fără nicio valoare.
Tot Curtea de Apel își motivează decizia prin faptul că eu aș fi trimis o declarație la Judecătoria din Craiova, unde se desfășura procesul dintre handbalista Adriana Croitori și CSM 2010 Bacău, prin care aș fi recunoscut că echipa a picat din cauza rezultatelor dezastruoase. Total neadevărat, eu nu am dat niciodată astfel de declarații, despre echipa din Bacău, nu am semnat așa ceva.
Și aceeași Curte de Apel n-a ținut cont că în Contractul meu cu CSM 2010 Bacău, la Art. 9, se spune clar că în cazul demiterii mele, mi se va plăti integral contractul, încheiat pe perioada 2011 – 2014! Nu eu am părăsit echpa, ci am fost demisă, prin urmare…
De-a lungul celor patru ani de judecată, mulți m-au sfătuit să mut procesul în altă parte, dându-mi de înțeles că sunt influențe care mă pot afecta, dar eu n-am vrut să cred asta. În naivitatea mea și cu toate documentele în regulă, nici prin cap nu mi-a trecut că nu voi cîștiga repede. Am ajuns la concluzia că Justiția este superficială, uneori, ceea ce nu este deloc bine, pentru că oamenii de bună credință sunt surprinși de decizii care le afectează negativ destinul, iar cei care încalcă legile prind curaj să continue în acest mod.
Nu m-am oprit nici eu și am făcut plângere penală la Parchet, motivând că semnăturile mele, de pe acel Regulament de Ordine Interioară, cât și de pe acea adresă trimisă la Craiova, care lipsește din dosarul din Bacău, sunt FALSE – am cerut expertiză grafologică! De asemenea, pentru reușita deplină a acestui proces, am trimis un dosar complet și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (n.n. CEDO), cu ceva vreme în urmă.
Poate că Lupu nu se aștepta să am atâta putere să lupt, dar îi aduc aminte că nici Scufița Roșie din poveste nu s-a speriat de el, iar despre modul cum l-a pedepsit Capra cu trei iezi, ar trebui să-i dea de gândit și lui…
Cam astea au fost declarațiile antrenoarei Gabriela Manea despre procesul său cu Gabriel Lupu și Primăria din Bacău. Nu știm ce verdict vor da judecătorii, până la urmă, dar au posibilitatea ca în cel de-al 12-lea ceas, adică după patru ani de proces, să se reabiliteze în fața unui cetățean onorabil, care are toate dovezile de dreptate, dar nu se află în funcții de conducere a orașului, din păcate.
Acest proces naște multe semne de întrebare – neimplicarea Federației Române de Handbal slăbește încrederea antrenoarei, a jucătoarelor în acest for. Și pe bună dreptate, pentru că federalii nu cunosc nici ei legislație și primesc contracte între jucători și club sau între antrenori, doctori și clubul care-i plătește, prost făcute, care încalcă legile țării, dar Federația le avizează. În plus, chiar și acele Regulamente de Ordine Interioară ar trebui să primească și viza Federației, pentru că și acolo sunt multe încălcări ale drepturilor omului.
Vom mai reveni pe această temă, dar și cu alte subiecte despre modul cum a condus Lupu handbalul feminin. Până atunci, însă, vă las să vă delectați cu încă o scrisoare a unei sportive din Bacău, de la echipa feminină CSM 2010, apărută pe site-ul www.fermapolitică.ro, în data de 28.04.2014, care vorbește despre modul de lucru al vestitului Gabriel Lupu.(I.P.)
……………………………
Anonima cu semnătură…
…Contractele noastre zăceau la club şi abia după opt luni de la semnarea acestora, am intrat în posesia lor. Şi atunci intervine şi stupoarea în echipă. Contractele unor colege erau umflate artificial. De exemplu, Ioana Matei se trezeşte cu o primă de instalare de 2500 de euro scrisă în contract. Când a întrebat de acest lucru a fost sfătuită să tacă deoarece acea sumă reprezenta chiria casei. Problema era că Ioana plătea deja chiria de opt luni din salariul ei, aşa cum s-a înţeles la discutarea contractului.
Cristina Santamarean plătea tot din salariul ei tot 800 de lei, de în dădea domnului XXXX ca să achite chiria şi mai târziu a aflat că proprietarea casei că de fapt, ea ceruse numai 400 de lei pentru chirie. Deci noi plăteam chiriile de două ori, o dată jucătoarele la domnul XXXX şi o dată clubul, aşa cum era trecut în contracte. Simona Duţă avea un salariu de 4200 de lei, dar în contract era trecut 5000 de lei. Acea diferenţă ar fi trebuit să o dea înapoi pentru că era cazată la cămin. Ea a refuzat deoarece a menţionat că semnează doar pentru suma încasată. Domnul XXXX a dat-o afară de la echipă şi a trimis-o acasă. Norocul ei că nu a plecat ca să se aleagă cu o suspendare.
La toate aceste lucruri încep să se adauge şi vorbele grele şi ieşirile necontrolate ale domnului preşedinte Lupu care ne spunea tot timpul că nu avem vacanţe câtă şcoală are dumnealui. Bineînţeles, eram un soi de analfabete dacă întrebam de salarii şi eram şi slabe jucătoare pentru că ratam 11 metri, după spusele dumnealui. Încă nu aflase că noi, la handbal, executăm doar 7 metri.
Toate aceste lucruri ne-au revoltat şi debusolat, astfel încât să nu reuşim să facem rezultate bune şi performanţă. Intenţia lor era evidentă, cele 19 miliarde alocate erau demult cheltuite şi atunci, ca să ne îngroape de tot, ne-au calificat drept greviste. O rază de speranţă ne-o dădea mereu doamna Ramona, contabila, ce ne promitea de fiecare dată că mâine se rezolvă. Şi tot în legătură cu doamna contabilă, acum şase luni, mai exact în octombrie 2012, într-o convorbire telefonică îmi spune să vin la Bacău, să-mi înasez restanţele. Întrebându-l pe domnul XXXX îmi spune că pot să încasez restanţele, numai să nu dau clubul în judecată şi îmi spune că, vino repede, pentru că deja au încasat Lazăr, Trăilă, Geapana, Shutska, Amoagdei, Toma, Ciucă. Părea incredibil de frumos. Doamna Ramona insistă ca eu să vin la Bacău pentru că trebuie să semnez şi hârtiile.
Eu aveam de încasat 24 000 de lei, dar doamna Ramona mi-a spus că voi încasa doar 4000 de lei, cu condiţia să semnez pentru 24 000 de lei şi că oricum voi fi câştigată pentru că în final clubul va intra în insolvenţă şi de aceea tribunalul nu era o soluţie favorabilă pentru noi. Desigur am decis să nu mai vin la Bacău pentru o aşa nebunie, iar eu, la rândul meu, am dat clubul în judecată.
Vorbind cu cele care au încasat restanţele mi-au spus că la propunerea domnului XXXX s-au dus la Bacău şi au luat o parte din restanţe, dar au semnat pe sume şi de patru ori mai mari. Colega mea Lazăr a refuzat să-mi dea mai multe relaţii prin telefon şi mi-a spus că important era că a luat ceva şi a renunţat şi la proces, care era pe rol la Judecătoria Bacău. Cristina Ciucă a încasat 1500 de lei şi a semnat pentru 4500 de lei datorită faptului că a fost pusă pe drum de domnul XXXX, a acceptat situaţia în care a fost pusă odată ajunsă la Bacău. Trăilă, Geapana, Amoagdei, Schutska, Toma au făcut acelaşi compromis, singura care nu a semnat este Shutska. Amoagdei a încasat doar cu condiţia de a nu spune nimic colegei de echipă Krumova.


Numai aberatiii….nimik adevarat…cat despre doamna Manea la cat rau a facut i s-a intors….