”Viața în MMA (n.n. Mixed Martial Arts) este ca într-un război de gherilă, unul de supraviețuire, în care tot mereu trebuie să fii atent la adversari, să fii bine pregătit, să fii tare, mai ales psihic, și să n-ai milă. Odată intrat în cușcă, doar bătaia te mai salvează, adică trebuie să știi să lupți cu adevărat, să dai bine cu pumnul, să lovești puternic cu picioarele, să ai tehnică de lupte, de jiu-jitsu, de judo, să știi cât de mult poți din toate ramurile artelor marțiale. Altfel, te cureți repede, cușca este doar pentru inimile neînfricate!

Ultimul meu meci din cușcă, de acum câteva zile, a fost un adevărat examen: am aflat că voi lupta împotriva lui Rodriguez Eliazar, un american tare pe picioare, abia cu 6 zile înainte de data programată – nu eu trebuia să mă bat, ci un alt coleg, dar care s-a accidentat, din păcate. Nici în greutate nu eram, a trebuit să slăbesc șapte kilograme într-o săptămână; și la condiția fizică nu stateam prea bine și nici strategia de luptă nu era. Le-am făcut pe toate din scurt, pentru că orice apariție în Legacy Championship 46, orice victorie în cușcă este un nou prilej de afirmare, adversarii te respectă din ce în ce mai mult, iar rețeta financiară este tot mai bună, de la un meci la altul.

A fost o bătaie de trei reprize a câte cinci minute, l-am făcut knockdown de două ori, dar s-a ridicat și a continuat. Acest Eliazar, de origine mexicană, a fost luptător la libere și are și centura maro, în jiu-jitsu brazilian. Și el și-a făcut adversarii de trei ori KO, deci este un adversar de calitate. L-am învins la puncte, printr-o decizie unanimă, ceea ce mă face să merg mai departe cu și mai mare optimism. Miza este întotdeauna victoria, pentru că vreau să lupt în UFC (n.n. Ultimate Fighting Championship), cât de curând, în Liga Mare, ca să mă exprim mai concret. Deocamdată, negociez cu primele două promoții din lume, și cu UFC, și cu Bellator, unde o să lupt, cu siguranță, până la sfârșitul anului.

Când vorbim de bani, aici e cu totul diferit, față de România – aici primești bani și de la promotor, și de la sponsori, dacă îi ai, iar suma depinde de nivelul evenimentului, dacă se transmite în direct la televizor, dacă este și publicitate. În orice caz, vorbim de contracte serioase, cu foarte mult peste ce se oferă în România. Aici, fiecare sportiv are prețul lui, iar UFC și Bellator oferă cei mai mulți bani luptătorilor. Mi-ar plăcea să lupt și în România, dacș un promotor ar veni cu o propunere financiară, bună și pentru mine, și pentru staff-ul meu.

Dar să revin la viitorul meu, la planurile din 2016 – voi continua să mai intru în cușcă de vreo două-trei ori, să mă încălzesc, cum se spune, după care voi ataca centura mondială la ușoară, într+una din marile promoţii de MMA. Mă antrenez în două săli diferite – la Octagon MMA Gym, în Dallas Texas, cu reputatul antrenor Sayif Saud, unde lucrez lupte, jiu-jitsu și MMA, și la Zero Dojo Gym, în Rockwall Texas, sub tutela lui Mike Wright, care mă profesionalizează în mișcări la box şi kickbox.

Am ajuns la un nivel, în MMA, li am luptat mult să fiu respectat în cușcă. Însă niciodată nu voi uita începuturile carierei mele, acele titluri de campion mondial la kempo, full contact, primele titluri naționale la kickboxing, la wushu, ce vremuri! Primul meu antrenor, Gabi Oroviceanu, este omul care mi-a arătat drumul – este cel mai bun antrenor de arte marțiale din România, după părerea mea, și nu după vorbe, ci după palmares, după medaliile câștigate de toți cei pe care i-a îndrumat. Mulțumesc, maistre”!, aceasta este povestea celui mai bun român din Mixed Martial Arts, o descătușare, dacă vreți, după ultima luptă din cușcă, pe care românii o cunpsc mai puțin.

Vom încerca, de-acum înainte, să-l urmărim pe George Păcurariu, pentru că este un român care s-a impus în America prin arta boxului și a artelor marțiale, una deloc ușoară. George are 11 victorii în cușcă, prima fiind obținută în iunie, 2007, dar și patru înfrângeri, două, se pare, din cauza accidentărilor înainte de terminarea meciurilor, dominate clar de român, după spusele lui. Are Centura neagră și doi Dan, în Kempo, Centura neagră în Wushu Sanshou și Centura neagră în UKDO karate. Are knockoutul anului, în 2013, în MMA, când l-a învins printr-un KO rapid și spectaculos, în prima repriză 1, pe americanul Steven Peterson, în Legacy Championship 19, în anul 2013.

Iată ce spunea primul lui antrenor, Gabriel Oroviceanu, despre începuturile lui Păcurariu, în ringul bărbaților:
”George are o poveste aparte, pentru că până la 21 de ani a făcut fotbal, cred că la Steaua. A venit la mine, într-o zi, și m-antrebat direct dacă la vârsta lui mai are șanse să ajungă în America, în circuitul luptătorilor din MMA. L-am acceptat, însă i-am pus condiția să facă tot ce-i spun. Au urmat antrenamente grele, pe rupte, aș putea spune, ba chiar l-am angajat la mine la firmă, ca să-l pot avea la pregătire ori de câte ori vreau eu. După un an, devenea campion național, acesta a fost începutul unui lung șir de medalii și performanțe la Europene și Mondiale. A explodat, pur și simplu, iar acum se bate cu succes în cușca americană – s-a împlinit și visul lui, dar li eu mi-am ținut promisiunea”, comenta și Oroviceanu.