Unul dintre cei mai buni antrenori din Liga a 3-a, Seria a 3-a, Ilfov, Emil Ursu, antrenorul celor de la CS Ştefăneşti, a acceptat să vorbească în exclusivitate cu redacţia Ilfovsport. Mai jos aveţi desfăşurătorul acestui interviu.

Într-o după-amiază superbă de martie, Emil Ursu a acceptat să vorbească cu noi, aşa că ne-am dat întâlnire într-un local liniştit din parcul Herăstrău, unde cel ce a adus echipa din Ştefăneşti pe linia de plutire, a fost „supus” unui interogatoriu din partea noastră.

Reporter Ilfovsport: Bună ziua domnule Ursu şi mulţumiri că sunteţi de acord să vorbiţi cu noi!

Emil Ursu: Şi eu vă mulţumesc de propunere.

R.I.: Să începem cu începutul, nu? Haideţi să le spunem celor de acasă cine este Emil Ursu?

E.U.: Ha, greu. Păi, am început junioratul la Dinamo Bucureşti în 1977 şi l-am terminat în 1982. Am fost crescut de Titi Frăţilă. A urmat Victoria Bucureşti, echipă cu care am jucat până în 90 când acest club a fost desfiinţat, ştiţi povestea, nu mai intru în ea. Cu această echipă am obţinut o mare performanţă, ajungând în sferturile de finală în cupele europene. A urmat o prezenţă la Bacău, unde am jucat 3 luni de zile. Apoi am ajuns la FC Argeş după ce nu m-am înţeles cu Dinamo cu privire la contract, am continuat la Argeş şi am ajuns căpitan de echipă. Apoi a venit finalmente provocarea de afară, am semnat cu Panionios, pe 22 mai, iar pe 26 mai, în meciul cu Sportul, peroneul meu a fost făcut praf şi transferul a picat. A fost greşeala mea, trebuia să nu joc acele meciuri, cu Sportul şi cu Steaua, dar m-am ambiţionat şi acolo a fost momentul critic. Poate am ratat şi echipa naţională, Puiu Iordănescu venind la naţională şi cred că dacă nu păţeam asta, poate eram şi eu în generaţia din Statele Unite, din 94, dar aşa e viaţa. Apoi am jucat un an şi jumătate la Progresul, dar a venit Cornel Dinu în conducerea clubului şi s-a renunţat la mine. Imediat am acceptat oferta celor de la Alba Iulia, mai exact oferta lui Cornel Ţălnar de a îl ajuta, „Tânţarul” fiind un foarte bun prieten de al meu. Apoi, de nervi pentru că nu mai puteam să revin la nivelul de dinainte, în 95 m-am reactivat în poliţie. Cumva am ajuns la Călăraşi, iar acolo am avut un aport mare în aducerea lui Mihalcea la Dinamo. Din 97, am fost la Dinamo, la copiii, am trecut şi pe la tineret, apoi în 2002, la Dinamo Poiana Câmpina, echipă cu care am promovat. Apoi am fost secundul lui Napoli la Astra, echipă cu care am promovat în trecut cu Ion Moldovan în prima ligă, am revenit ulterior la Astra, fiind director tehnic pe vremea lui Tibi Selymes…

R.I. : Am putea spune că trecutul modern al dvs se leagă de Astra?

E.U.: (râde) Da, ca să nu mai spun că am fost antrenor şi la Astra II. A urmat director tehnic la U Cluj, rugat de Florian Walter să îl ajut pe Claudiu Niculescu. Am plecat imediat după el. Apoi cum este viaţa, mă uitam la Dinamo – Pandurii la televizor şi am fost sunat de Nae (în această toamnă) şi mi-a propus să vin la Ştefăneşti. Prietenia de 25 de ani cu el şi-a spus cuvântul.

R.I.: Cam care a fost cel mai greu şi cel mai frumos moment al carierei dvs? Bănuiesc că cel mai greu este cel cu Panionios, nu?

E.U. : Categoric, dar am putea spune că şi faptul că nu am jucat la naţionala mare a României, deşi am fost la tineret, junoiri, etc. Iar cel mai frumos, clar parcursul cu Victoria în Cupa UEFA, doar Dynamo Dresda oprindu-ne în sferturile de finală în acel an.

„La Ştefăneşti avem o familie, asta e cheia succesului”

R.I: Ne-aţi luat-o un pic înainte cu întrebările, vroiam să vă întreb cum aţi ajuns la Ştefăneşti, dar ne-aţi spus mai devreme, dar o să vă întreb altceva, Cristi Bobar a fost în emisiunea noastră acum ceva timp şi ne-a spus că sunteţi „motorul” revenirii echipei, cum comentaţi?

E.U. : (râde) Nu, nici vorbă. Consider că avem o echipă bună, o echipă în adevăratul sens al cuvântului, unii jucătorii putând face faţă cu brio în Liga 1. Din fericire am putut să îmi imprim filosofia de joc la echipă, iar acest lucru s-a văzut, băieţii dând un randament aşteptat. Consider că am un lot extrem de bun, am reuşit să facem o familie aici şi rezultatele nu au întârziat să apară. Consider că am jucători cu caracter, iar asta este cel mai important. E o imbinare de jucători tineri şi talentaţi, cu jucători experimentaţi.

„I-am spus primarului din Berceni că o să îi batem”

R.I. : Evident, trebuie să vă întreb de meciul cu Berceniul …

E.U. : Meciul a fost unul extrem de bine pregătit de noi, ne-am antrenat pe teren normal, ne-am antrenat în nocturnă la Săftica, am analizat fiecare situaţia şi scenariu al acestui meci şi ne-am impus punctul de vedere. I-am urmărit la 2 meciuri amicale, am fost foarte atent la ei Chiar i-am spus primarului de la Berceni înainte, o să vă batem, dar nu o să vă batem la limită, ci o să o facem în aşa fel încât să avem şi avantajul în meciul direct şi aşa a fost.

R.I.: Cei din Berceni au spus că aţi avut 5 ocazii şi s-au marcat 4 goluri …

E.U. : Eh, nici chiar aşa, ei să nu uite că am mai avut 3 ocazii mari de tot şi un penalty care nu s-a dat. Am fost echipa mai bună din minutul 1 şi am rămas mai buni, deşi am jucat din minutul 55 cu un om în minus.

R.I.: Cum a fost meciul cu  Voluntariul? Ce s-a întâmplat? Eraţi favoriţi clari din primul minut după meciul cu cei din Berceni.

E.U. : Voluntariul nu mai este echipa din tur, arată totalmente altă faţă, aşa arată un club care investeşte. Sunt o echipă foarte puternică, evident însă a mai fost şi problema cu vântul, nu prea s-a putut juca, dar rezultatul a fost unul echitabil în opinia mea. Todoran, Irimia, Pătulea, au făcut diferenţa.

„Pistol o să îşi revină”

R.I.: Revenind la meciul cu Berceniul, ce s-a întâmplat la acel penalty, când a intrat salvarea pe teren?

E.U.: Fundaşul Pistol a căzut şi a avut probleme mari la coloana cervicală, chiar astăzi (miercuri) şi-a scos ghipsul şi sper să fie apt la meciul cu Clinceniul.

R.I. : A fost intenţionat?

E.U. : Nu nici vorbă, a fost o accidentare de joc.

R.I.: Speraţi la promovare? 

E.U.: Acesta este obiectivul, eu chiar sper, chiar dacă este un singur loc promovabil. O să fie o luptă interesantă, dar sper să facem faţă. Condiţii pentru Liga a 3-a avem, asta e clar, chiar peste.

R.I.: Când a fost în emisiunea Sport Arena de la Sport Total FM, cea premergătoare derby-ului, Cristi Bobar a spus că dacă o să promovaţi, o să rămâneţi cu acelaşi lot, adică sunteţi un om care este aproape de jucători ...

E.U.: Sunt jucători care pot face faţă în Liga a 2-a, poate aducem 2-3 jucători, dar sunt jucători foarte foarte buni.

„Niculescu este un antrenor de mare perspectivă!”

R.I.: Revenind la Cluj, cum a fost cu Claudiu Niculescu? 

E.U.: Pe Clau îl consider un antrenor de mare perspectivă. Este foarte meticulos, foarte foarte şi foarte serios. Chiar sper să facă faţă. Am mare încredere în el, dar din păcate divergenţele cu Ana (Ana Maria Prodan) au fost prea mari şi a plecat. Dar uite-te, uite cum arată Clujul, la ce condiţii sunt, Ionel Ganea face minuni, de departe.

R.I.: Revenind la Liga a 3-a, noi considerăm că poate ar fi indicat să existe o singură Serie, în care să existe cele mai puternice echipe. Credeţi că aşa ar creşte nivelul?

E.U.: Cred că cel mai indicat ar fi să existe 4 serii, 4 serii a câte 18 echipe, acestea acoperind toată ţara., toate regiunile, tai ţara în patru practic. Trebuie să fie echipe puternice şi mai ales să ai jucători foarte buni. Uite în seria noastră, cred că sunt 4-5 echipe din Ilfov care pot face faţă fără probleme în Liga a 2-a, în orice serie.

R.I.: Vă e frică în cazul unei promovări să nu păţiţi ca Buftea?

E.U.: La Buftea nu s-a ştiut ce se doreşte, acolo eu am făcut echipa când a promovat, dar s-a dorit altceva. Eu sper că dacă promovăm, să ne menţinem.

R.I.: Vroiam să vă întreb de meciul Stelei cu Chelsea …

E.U. : Să vezi, eu sunt dinamovist dintotdeauna, dar am spus aşa, Steaua câştigă la Bucureşti cu 1-0 şi pierde acolo cu 2-1. am fost aproape, la un pas.

„Am fost la un pas să nu mai preiau Ştefăneştiul”

R.I.: Revenind la Seria „Ilfov”, cine credeţi că este cel mai bun antrenor, în afară de dumneavoastră?

E.U.: (râde) Eh, nu. Sunt foarte mulţi antrenori buni, până la prima etapă din retur spuneam Diniţă, dar uite ce s-a întâmplat cu el. Sunt mulţi tehnicieni buni, eu la primul meci înainte să preiau echipa, am văzut partida dintre Tunari şi Ştefăneşti, iar Tunariul a obţinut prima victorie, scor 5-0, am fost pe punctul să nu îi mai preiau. Nu mi-a plăcut cum arăta echipa, erau căzuţi fizic şi psihic, lotul era făcut aiurea, a trebuit să fac modificări majore pentru că aveam un singur jucător ce putea să joace fundaş central. Era ceva ireal, fundaşii erau atacanţi, atacanţii erau mijlocaşi şi aşa mai departe, am avut mult de muncă. Au făcut 2 pregătiri, se dorea să se tragă la promovarea, dar s-a făcut fără cap. Singurul fundaş central era Raţiu, iar el a venit după ce s-a renunţat la Zeciu, după prima etapă.

 VEZI CLASAMENTUL LIGII A 3-A!

R.I.: Având un trecut dinamovist, care vă pare cel mai bun jucător cu care aţi lucrat acolo?

E.U.: Am avut oportunitea să îi antrenez pe mai mulţi. Acum gândul meu este Alexe, jucător foarte bun, jucător de caracter, păcat de acea accidentare, dar dă semne uriaşe de revenire. Depinde de el dacă o să ajungă la Chelsea, Juventus sau Milan, totul e mental, depinde şi de impresar, dar eu cred că poate face faţă. E un jucător mare.

R.I.: Care credeţi că este cel mai bun jucător de la Ştefăneşti, jucătorul fără de care nu începeţi 11-le?

E.U.: Nu avem aşa ceva, avem 20-22 de jucători foarte buni, de acelaşi nivel. Nu există o coloană vertebrală, există un lot, există un grup unit şi fiecare absenţă este acoperită imediat.

R.I.: Să revenim la întrebarea de mai devreme, cine este cel mai bun jucător pe care l-aţi avut sub baghetă la Dinamo?

E.U.: (râde) Nu am scăpat, nu? De departe Nicolae Mitea. Îmi amintesc la primul meci al lui în 2002, am bătut cu 5-0, el a marcat de 4 ori. Lua mingea şi le dribla toată echipa la jumătate, dar din păcate nu îmi mai amintesc cu cine jucam. Un talent uriaş, cu litere de o şchioapă, dar păcat că s-a pierdut, mare-mare păcat.

R.I.: Şi ca o ultimă întrebare, cum vă pare revista noastră?

E.U.: E o revistă chiar surprinzătoare, chiar mă bucur că faceţi o treabă atât de bună. Sunt convins că o să crească din ce în ce mai mult, continuaţi succesul de până acum.

R.I.: Păi cam asta este, vă mulţumim pentru interviu!

E.U.: Şi eu vă mulţumesc, sper să ne auzim la Ştefăneşti de mai multe ori.

După interviu, antrenorul Emil Ursu a mai stat cu noi câteva minute, discutând de diferite subiecte din lumea sportului.

Nota reporterului: Emil Ursu a oferit un interviu încântător, oferindu-ne câteva culise din lumea fotbalului ilfovean văzută de unul dintre cei mai talentaţi fost fotbalişti care au trecut vreodată pe la Dinamo. Acesta a reuşit în doar câteva luni să facă din Ştefăneşti un nume greu din Seria a 3-a a Ligii a 3-a, iar experienţa sa de la cel mai înalt nivel o poate duce pe echipa ilfoveană în Liga a 2-a la finalul lunii mai.