Mihai Oarnă a fost timp de câteva zile erou negativ în fotbalul românesc. În avionul de întoarcere din Irlanda, unde naţionala Under 16 a României încasase o înfrângere umilitoare, 1-10 cu Germania, puştiul de la Academia Hagi s-a înregistrat cu telefonul mobil în timp ridiculiza o pasageră care dormea (ulterior a pus filmuleţul pe un site de socializare). Limbajul lui colorat i-a amuzat pe colegii din lot, însă i-a înfuriat pe responsabilii FRF şi pe şefii Academiei. Primii l-au pus la zid, ultimii l-au exclus din ceea ce este gruparea de elită a fotbalului juvenil românesc. Nici unii, nici ceilalţi nu i-au acordat circumstanţe atenuante
După câteva zile de tăcere, timp în care s-a retras acasă, la Piteşti, Mihai Oarnă a prezentat duminică seara prima sa reacţie oficială. Iată mesajul său postat pe pagina personală de facebook:

„Le mulţumesc prietenilor pentru susţinere, celor care mă critică pentru răutăţi, le mulţumesc părinţilor pentru sprijin şi profesorilor care au fost în viaţa mea pentru sfaturi. Am 16 ani şi orice adolescent de vârsta mea greşeşte; dacă cineva spune că „nu” minte. Recunosc că am greşit şi mi-am învăţat lecţia şi ca în proverb m-am dat cu capul de pragul de sus să-l pot vedea pe cel de jos… Vreau să-mi cer scuze faţă de ACADEMIA GHEORGHE HAGI care m-a susţinut de la 14 ani şi m-a ajutat să progresez pe plan fotbalistic; să-mi cer scuze faţă de părinţi care m-au ajutat şi m-au îndrumat să ajung până aici; iar cu ajutorul lui Dumnezeu şi a celor din conducere să ajung mai departe, să-mi îndeplinesc visul care-l am de la 6 ani, vis pentru care am muncit mult, vis care se realizează cu muncă şi seriozitate pe care acum ştiu să o preţuiesc. Îmi cer scuze faţă de lotul naţional care a avut încredere în mine iar eu i-am dezamăgit. Nu mi-am dat seama că e o faptă atât de gravă după mintea mea de copil, dar urmările sunt foarte grave încât mi-ar putea distruge cariera şi viaţa mea ar lua o altă întorsătură. Sper ca cei implicaţi în luarea unor decizii să ţină cont de vârsta mea şi de drumul pe care trebuie să mi-l croiesc în viaţă. Mulţumesc”.