Anii au trecut peste el, acum este un bătranel de aproape 63 de ani care se luptă să traiască în lumea anului 2010. Desi are în jur atâtea persoane care il iubesc, se simte singur, se simte părăsit, se simte ca si cum anii au trecut peste el și a ajuns să nu mai poată să facă față la tot ce se intamplă in jurul sau, desi procesul de imbătrânire trebuia să il facă din ce in ce mai stralucitor.
În fiecare dimineaţă, cand mulți dintre noi dormim, acesta pleacă până la primul chioșc de ziare, de unde Îşi cumpără presa sportivă dar cu fiecare zi trecuta, cu fiecare an, descoperă că nu se mai vorbeste despre el, ci se vorbeste despre scandaluri, presa vorbeste despre un anume Becali, vorbesc de mită si meciuri trucate, s.a.m.d..
Simte o puternică durere în brațul stâng și se sprijină de un stâlp, inima nu îl mai ține ca pe vremuri, însă ii trece imediat cand mai citeste un interviu cu Puiu Iordănescu, cu Imi al lui cel drag, ba chiar si cu pletosu ala sonat de pe aripa dreapta parcă Lăcătuş il chema. Cu toate astea e trist, e deprimat si dezamagit să vadă că in locul numelui lui apare acest Becali. Becali in sus si Becali in jos, un nume pe care îl recunoaște.
Cu un ochi plânge, cu altul rade. Plânge de ce a ajuns, insă râde că acest Becali nu poate să ii distrugă mândria, să ii șteargă istoria, să ii facă uitate amintirile avute.
Isi aduce aminte cu veselie când a renăscut ca Pasărea Phoenix în acel decembrie din 57, cu nemții ăia de la Borussia Dortmund. Îl batuseră in Germania, in mare parte era resemnat: „Esti mic, mă, te-au batut campionii unei ţări ce reprezintă locomotiva economică a Europei, Germania. Cu ăștia nu te pui, poate atunci când o să crești, o să emiți pretentii, dar acum nu este cazul, stai în banca ta”
Și-a legat siretul si a plecat spre culoarul de intrare pe terenul din „23 August”, National Arena cum îl știm si instant a simtit caldură a 60.000 de suflete care doborau frigul.
Era pur si simplu uluit de ce vedea în spatele său, dar până să se trezească la realitate nemtii deja aveau 1-0.
„Vai de capul lor” și-a spus singur.
Nemtii jubilau, insă au lovit orgoliul acestui novice. Câteodată entuziasmul este mai puternic decât experiența. Până la pauză era 3-1 pentru noi. Tătaru, Constantin si Alecsandrescu arătându-le prietenilor nostri cu cine au de-a face. Păcat că pe atunci nu se aplica regula golului din deplasare, ar fi fost frumos dacă ii eliminam, Îşi spune si acum batranul.
Ce vremuri, mai citea prin presă de Barcelona, draga lui Barcelona. Își amintește cu drag de ea, Îşi aminteste ce șut a prins pe „Nou Camp”, in 71 cu ei. „Saracu Sadurni, nici acum nu stie ce l-a lovit”. Când te gandesti la vorba aia, trăznetul nu lovește de două ori in acelasi loc, păi cum nu, mă? Peste două săptămâni iarăşi i-a batut pe catalani, acum pe 23 august si uite asa vestita Barcelona era eliminată de batrănelul acestei povești
Vai și ce a urmat după meciul ăla cu Barcelona, imi aduc si acum aminte, ce căpcăun am primit. Mi-era teamă de Bayern Munchen, dar cum de ce ți-e frică nu scapi, sorții ne-au aranjat o intâlnire cu ei. Au venit aroganți la Bucuresti, regimul de la puterea statului din acea perioadă le-a stat la dispoziție, oferindu-le cea mai bună cazare pe care o puteau avea in Bucuresti.
STEAUA 1986 A LUAT CUVÂNTUL ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN
Printr-un noroc incredibil, nemții au scapat cu un 1-1. „Dacă era 5-0 la pauză nu se mira nimeni„. Bayern il eliminase, dar după un egal fară goluri pe Grunwald-ul din Munchen.
Bătrânul privea prin ziarele pe care le cumpărase, deși le avea în față, privea prin scrisul de pe pagina, dar mintea lui era departe, Gândurile sale erau la vechea poveste pe care a făcut-o realitate când nimeni nu credea că cineva poate săp facă așa ceva, iar celor pe care îi iubea, le-a oferit speranța.
Îşi amintește cu lacrimi în ochi de bătălia Vejle, vikingul, de lupta cu Mașinaria armatei maghiare „Honved”, de infernul din cazemata polară „Kuusysi” , de trenul din Bruxelles „Anderlecht” și armată Cataluniei „Barcelona”.
Într-o noapte, poveștile au devenit realitate, aceste echipe de fotbal au fost învinse, cum într-o tara comunistă în care domina teama, bătrânelul a reușit să lumineze noaptea dinspre 7-8 mai 1986, cand toti cei care l-au iubit au iesit in stradă să il aștepte la aeroport, unde le aducea „Cupa Campionilor”, trofeul interzis.
Nu iși mai controla lacrimiile și plângea în același timp cu cei dragi, plangea că a stiut că le-a produs cea mai mare bucurie posibilă. Din acea clipă, pentru încă trei ani, bătrânul din această poveste, personajul nostru s-a tinut de cuvant si a inspăimantat Europa. Pe unde a trecut, a făcut prăpăd.
Apoi, au început să treacă anii, strălucirea a inceput să Îşi piardă charisma. Se imbolnăvise, nu mai era la fel de puternic, dar era respectat. Oriunde mergea pe intreg mapamondul era recunoscut si respectat.
O amintire i-a produs din nou o durere în brațul stâng. A plâns hohote in 21 iunie 2000, cand Sfinxul l-a parasit. Nea Ion i-a promis că o să fie mereu acolo sus si o să aibă grijă de el, dar ii lipseste dragostea lui, ii lipseste afecțiunea și susținerea pe care a avut-o,
Nici Valentin nu mai era lângă el. Rămânea din ce în ce mai singur, iubit, dar se transforma în ceva cu care nu se identifica.
Câte amintiri are, îi multumește cu un zâmbet palid vânzătorului de la chioșc și se retrage acasă. Locuiește singur, dar se bucură când cei dragi mai vin pe la el. Nu e departe de aceștia, locuieste la capătul tramvaiului 41, cum cobori o să ii vezi casa impunătoare cum a fost dintotdeauna, nu o să Îţi fie greu să il găsești, trebuie doar să te duci acolo si o să îl vezi. Ai nevoie doar de răbdare pentru că o să auzi povești care au schimbat lumea fotbalului românesc. O să plângi și o să râzi și el o să se bucure că încă o persoană i-a ascultat povestea.
Era să uit: pe batran il cheamă Steaua Bucuresti.
Articol scris în iunie 2010, înainte ca Steaua București să devină FCSB, Fotbal Steaua sau cum se numește astăzi.
de Mădălin Munteanu
mail: madalin.munteanu@ilfovsport.ro
twiter: Mădălin Munteanu



Asta nu e articol asta e minunatie literara
Frumos articol.Felicitari
extraordinar