Regulamentele în fotbalul românesc se schimbă precum şosetele lui Răzvan Burleanu în capitala Franţei, în funcţie de costum, de batista la piept şi de buna dispoziţie.
Anul acesta, o echipă de liga a doua care a ieşit pe locul secund are nevoie de patru meciuri de baraj pentru a accede pe prima scenă în doar 9 zile. Bineînţeles, două duble manşe pe care să le câştige, după 90 de minute sau, uneori, 120 de minute.
Zboruri cu avionul, dacă se fac rost de bani, dacă există pasiune a fanilor cu dare de mînă, dacă nu, cu autocarul ruginit pe străzile patriei, o ţară care s-a colorat în roşu după alegerile locale şi în care edilii apar pe buletinul de vot având ca principală calitate zilele de arest preventiv şi nu frumuseţea şi curăţenia urbei.
Distanța de la Arad la Călărași este de 703 kilometri, iar dintre Arad și Voluntari 580 de kilometri. În total, 2564. Până la Paris pentru delegația României, 2312, bineînţeles, îmbrăcat la costum şi la business class. Domnul Burleanu, care și-a dat o primă de 90.000 de euro după ce a promis solemn şi grav că nu o va face vreodată și după ce fotbalul românesc respiră între insolvenţă şi faliment, nu e preocupat despre problemele lui Roland Nagy ori hotelurile unde stau jucătorii sau starea terenurilor de antrenament.
Ce rost avea să jucăm patru meciuri de baraj? Nu e cam mult? Nu sunt întrebări însă importante, cred că mai interesant și captivant ar fi să calculăm, alături de trezorierul FRF, ce primă vor lua oficialii fotbalului românesc dacă trecem de grupe, ajungem în sferturi, semifinale sau chiar ultimul act. Cum funcţionează algoritmul în astfel de situaţii. Iar dacă nu ne calificăm mai departe, preluăm modelul lui Mircea Sandu: ne dăm primă pentru că am încercat şi nu am avut noroc… Deştepţi am fost oricum!
de Daniel Nazare
mail: daniel.nazare@ilfovsport.ro
Facebook: Daniel Nazare


