Sunt peste patruzeci de ani de când urmăresc prima ligă pe stadion, la radio, la televizor, pe net, ipad și ce-o mai fi inventat mileniul trei. Dar, de fiecare dată, obligatoriu, cu creionul în mână, adică făcând clasamentul după fiecare etapă.

În toată această viață de om, să-mi fie cu iertare, încă n-am întâlnit o echipă care după primele zece etape să n-aibă nicio victorie. Am apucat, prin studenție, un ASA Tg Mureș terminând campionatul cu doar 6 puncte, am fost, în anii nouăzeci, contemporanul unui Jiul Petroșani care a primit cu mult peste o sută de goluri în campionat, dar de o trupă care să nu câștige niciun meci din primele zece încă n-am dat!

Iar cum arată lucrurile, cifra 10 va crește,pentru că la cum joacă echipa din Ilfov, e greu de crezut c-ar putea să răpună prea curând pe cineva.

Se nasc două discuții. Prima, a cui e această echipă? A locuitorilor din Voluntari, firește, a Primăriei, a oamenilor de acolo. Dar unde sunt acești oameni? La meciurile pe care băieții din nordul Capitalei le dispută, ce-i drept, în exil, pe stadionul Dinamo, numărul agenților de pază îl surclasează pe cel al spectatorilor.

Sigur, nu e stadionul lor, în curând se va da în folosință noua arenă, pusă la punct, din Voluntari, mai bine zis din Pipera, dar oare nenumărații fani de-aia nu vin, fiindcă au de străbătut 5-6 kilometri pînă în Ștefan cel Mare?

Apare aici a doua discuție. Ce-și dorește această echipă? Teoretic, să scape de retrogradare, să lanseze niște jucători tineri și să devină o permanență în prima divizie, așa cum a devenit, de pildă, conjudețeana Chiajna.

Dar, din ce vedem, niciunul dintre aceste scopuri n-are cea mai mică șansă de a fi atins. Până acum, în acest sfert de campionat scurs, singurul lucru palpabil e încasarea drepturilor tv. În rest, rezultate nu, joc nu, jucători tineri nici atât.

Voduț, Achim, Bălan, nume de oarecare perspectivă, fac antecameră la niște consacrați care, așa cum se spune prin partea peizană, neelevată a Voluntariului, și-au cam trăit traiul. Vâlceanu, împrumutat de Steaua, joacă rar, e și greu să te impui într-un vestiar controlat de veterani.

În așteptarea primei victorii, e limpede că echipa are nevoie de un nou restart, de o nouă filosofie. Să ne aducem aminte că așa arăta și Chiajna, ediție 2011, anul promovării. Abia 11 puncte în tur și verdictul de condamnare aproape ștampilat. Dar oamenii de-acolo au priceput într-un târziu ce e cu ei pe lumea asta, au ales antrenorul potrivit, conducătorii potriviți, jucătorii potriviți și iată-i la al cincilea campionat la rând pe prima scenă.
Să n-am gura spurcată, dar Voluntariul nu pare să le semene. Deloc!