OPINIE / Alin Buzărin scrie despre 25 de ani de la apariția săptămânalului Fotbal Plus: O revistă de altădată

mie, 31 august 2016

Era pe final de august, campionatul începea cu stadioane pline. 25.000 de oameni la Brăila, pentru o remiză albă cu campioana Craiova. 20.000 pe Dinamo, la o victorie la scor, 6-0 cu Petrolul, meciul de debut al lui Demollari. Tot 20.000 în Giulești, acolo unde Steaua învingea la limită. La două zile după etapă, adică marțea, a apărut Fotbal Plus. În ultima marți din august. Ca și acum. Numai că atunci, în 1991, acea marți a picat pe 27.

Fotbal Plus a fost o poveste frumoasă a unor oameni frumoși. O revistă săptămânală care cuprindea totul, etapa de Divizia A, liga secundă, fotbal internațional. Interviuri, reportaje, măcar patru pagini color din cele 8. Tipar offset, într-o lume în care tipăarul înalt, în plumb, încă era rege.

Aliniați la start, Valentin Albulescu, făuritorul acelor frumoase publicații ale Sportului Studențesc. Radu Timofte, corespondent Reuters în România, ulterior ofițer de presă al Federației. Cristi Lazăr, care semna Gheorghe Lazăr, pentru că așa-l chema în acte. Paul Zaharia, Răzvan Toma, Andu Epuran, oameni tineri, lansați deja în presa de sport. Eugen Petrescu, un inginer spre vârsta a doua, tobă de statistică. Plus un oluton de debutan’i, no name atunci, dar consacrați de-a lungul anilor. Vadim Vâjeu, actualul om de la pupitrul știrilor ProTV. Octavian Belu, Edi Țone, Virgil Gheorghițoiu, Niculae Cristea, Romulus Filip, Emil Mierlă, singurul caricaturist din presa de sport de astăzi. Plus cel care semnează acest text, alipit echipei prin etapa a șasea și trimis direct în arenă, la meciul România-Scoția, de pe Ghencea. Trebuia să iau scurte declarații fotbaliștilor scoțieni, motiv pentru care, neavând reportofon, am recurs la un ditamai radiocasetofonul, cărat într-o sacoșă și prevăzut cu două rânduri de baterii.

E greu de spus cât și cum a intrat Fotbal Plus în mintea și în inima microbiștilor din acei ani. Se știe sigur însă că el era prețuit de Federație și de cluburi, reprezentanții săptămânalului mergând în deplasări cu echipa națională și cu participantele în Cupele Europene. Iar la masa presei, locul Fotbal Plus era bine delimitat pe orice stadion din țară. Poate textele erau ușor cam naive – în echipă erau mulți debutanți – dar grafic publicația atingea în 1991 un nivel la care ProSport a ajuns în 1997, la lansare. Graficianul se numea Cristi Stroe și era arhitect.

La capătul acestui sfert de veac merită trimisă o privire de-o clipă către acei ani cu presă la început de drum, dar cu lume multă în tribune. Și un gând de amintire către Valentin Albulescu, Cristi Lazăr, Eugen Petrescu sau Dorel Ioan, care s-au săvârșit de pe lume înainte de asaltul furibund al erei multimedia.

2 de comentarii pentru "OPINIE / Alin Buzărin scrie despre 25 de ani de la apariția săptămânalului Fotbal Plus: O revistă de altădată"
  1. Romeo spune:

    și înainte de Fotbal Plus au existat excelente programe pentru meciurile Sportului Studențesc, editate de același Vali Albulescu și, apoi, alte programe pentru meciurile Interului Sibiu, scos de Gh Lazăr (ambii plecați dintre noi). Iar Fotbal Plus a schimbat abordarea fotbalului, ziarul fiind modern pe atunci, dar redactorii au fugit după 3 ani, care încotro. Cei pe care i-am apreciat cel mai mult din acea redacție au fost Eugen Petrescu și Gh Lazăr, dar și cu alții am avut discuții amicale. Din păcate, lumea se schimbă, de la 300.000 de ziare vândute zilnic în 1990 acum mai avem 23.000 și, așa cum spui, în loc de 25.000 spectatori la un meci, la 5 din 6 etape ale actualului campionat au fost in 7 tribune un total de 18.000 specttaori. Este declinul presei si al sportului in România, cauzele sunt mai multe, dar se pare că niciuna nu se poate schimba.

  2. memo spune:

    Eu tin minte altfel, dar nu spun aici din cine e citatul: „Fotbal Plius, un copil nascut mort”.