După lupte seculare, care au durat 9 etape, adică mai bine de o treime din sezonul regulat, maestrul Auraș Brașoveanu a anunțat triumfător boborul că gata, de-acum înainte Divizia B, așa cum îi zice toată lumea în vorbire colocvială, se va vedea la TV.

Trei meciuri de etapă, la Digi și la Dolce, puse la ore la care vor mușchii televiziunilor, plus posibilitatea ca restul de partide, dincolo de cele trei, să fie vândute de fiecare club după cum îl taie capul. Cui, asta e altă discuție!

Se iau și ceva marafeți, vreo șapte mii de euro dacă pici, vreo 12.000 dacă te duci în play-off, vreo 14.000 dacă ajungi în play-out.

Problemele sunt mai multe. Prima, că acest anunț triumfător al televizării a fost făcut până acum doar de dl. Auraș, nu și de FRF, care organizează liga a doua, sau de cele două televiziuni care au predluat drepturile.

Apoi, că prin intermediul acelei străvezii și dulcege LPF2, dl. Brașoveanu a fost mandatat de cluburi doar să negocieze drepturile tv. Ar fi fost normal ca negociatorul să contacteze cluburile și să le întrebe dacă sunt de acord, nu să le prezinte rezultatul final al negocierii, atașat la programul celor dintâi transmisiuni.

În următorul rând (greu de spus al câtelea, pentru că sunt multe!), oricât de săracă ar fi per global liga a doua, banii obținuți nu sunt puțini, ci foarte puțini! Chiar dacă e vorba de doar trei sferturi de sezon, cu playoff și playout cu tot, e foarte puțin!

Și dovedim imediat cât e de puțin: să zicem că e vorba de o echipă din play-out, care scapă de retrogradare. Ia în jur de 12.000 de euro! Acea echipă are de disputat în tot sezonul 20 de meciuri pe teren propriu. Știți la cât se ridică,la un meci acasă, sumele legate de arbitri și observatori? La aproape 2.000 de euro! Iar din contractul cu televiziunile, care părea un fel de pronie cerească abătută asupra ligii a doua prin osârdia LPF2, vin doar 600 de euro pe meci.

Sigur că la sărăcia generalizată a eșalonului doi poate apărea și discursul clasic, lasă, domnule, că orice leuț e bun cât timp îl iei și nu-l dai. În cazul de față o astel de judecată e extrem de nocivă. Vinzi ceva, anumed imaginea ta, a clubului tău. Dacă o dai ca din ea să plătești doar Salvarea și Pompierii, mai bine n-o mai dai deloc. Mai bine negociezi de unul singur cu o televiziune locală, la nivel regional sunt destule, îți faci vizibili sponsorii la tine în județ și poate mai atragi și alții, care-ți dau ceva mai mult decât ceapa degerată a drepturilor tv.