Ne enervăm când Hațegan, care va fluiera la Euro 2016, nu dă cel mai clar galben și lasă Steaua să evolueze 11 la 11 contra Mureșului, deși trebuia să-l dea afară pe Pintilii din minutul 23? Sau când Marius Avram face ce vrea el, învârtind ierarhiile după cum are chef? N-are niciun sens..
Alejandro Hernandez demolează ditamai El Clasico, iar rumorile, atâtea câte sunt, tot se sting într-o zi-două!
Arbitrajul e un loc al compromisurilor de la un capăt la altul al planetei și discuțiile probabil că sunt aceleași de la Barca-Real la derbyul Groenlandei, via Turnu Severin. Iar Site-ul IlfovSport e locul unde luni, 4 aprilie, acest lucru s-a ilustrat cel mai elocvent. De-o parte e scandalul cu baremul echipei lui Viorel Kraus junior, neacceptat online, ci doar cash, alături AMF București anunță că se fac cursuri de arbitri, fiind nevoie de viză medicală, dosar cu șină și taxă de înscriere. Online sau cash? Nu se precizează.
Cash, dacă se poate! Și AMF dă chitanță de mână, cu ștampilă! Într-o lume în care statul, dorind să fiscalizeze până și ultima legătură de pătrunjel de-un leu, mai are puțin până să impună casă de marcat inclusiv mătușicilor din piață, în arbitraj se lucrează cash. Că nu există cadru legislativ, că e nevoie de convenții civile, că arbitrii nu pot fi angajații unui club astăszi și ai altui club mâine, ca să aibă contracte de muncă sau măcar de prestări de servicii. Sau de deservicii.
Se găsesc un milion de motive pentru ca plata să se facă ad labam, cu sau fără plic. De-a lungul și de-a latul patriei, delegații scot strămoșește bancnote din buzunare și le înmânează arbitrilor, iar aceștia mai au puțin și le freacă de frunte când le primesc. Nu o dată am fost martorul unor scene jenante, cu arbitrii gata dușați, îmbrăcați în costume, pregătiți să plece spre case și tropăind în așteptarea delegatului, care alerga transpirat facă rost de izbăvitoarele bilete de bancă ale baremurilor.
Să zicem că nu e vorba de juniorii lui Viorel Kraus, ci de o echipă de liga a doua, pentru că și acolo plata se face tot cash. Teoretic, procedeul de retribuire ar fi foarte simplu. La început de campionat, fiecare echipă virează în contul FRF o sumă. Ai 17 meciuri acasă, ori circa 2.000 de euro de meci (cu observatori cu tot, cam atâta vine!), achiți 34.000 de euro, iar FRF face plata etapă de etapă, via CCA.
Și dacă nu-i ai pe toți? Păi atunci nu te înscrii în campionat. Dar, stați așa, c-ar mai fi o soluție. Acei bani să se oprească din drepturile tv! Dar nici așa nu merge, că drepturile tv sunt cam 15.000 și n-ai cum să oprești 34 din 15. Și-atunci?
Păi, atunci n-avem încotro și-i plătim cu bancnota și cu elasticul, ca pe vremea plombaginei și a buretierei de înmuiat degetele. Și după aia, invităm tinerii să se facă arbitrii. Oare Hernandez, pe Camp Nou, o fi primit baremul cash?


Va felicit pentru acest articol domnule Alin Buzarin. M-as bucura daca am putea face si o schimbare in acest sens. Pana la urma toti arbitrii apartin de FRF sau AJF si de acolo ar trebui sa primeasca banii pentru munca (buna sau mai putin buna) prestata. Ma bucur ca macar a intrat in discutie acest lucru.
Iar domnul Hernandez pe langa baremul de arbitraj pe care l-a primit (din cate stiu) are si un contrat cu federatia spaniola si primeste bani luna de luna chiar daca are sau nu meci de arbitrat.
daca aveai curaj iti spuneai numele nu te semnai cu un arbitru daia sintem unde sintem ca nu avem curaj ne meritam soarta in orice domeniu.