Să salutăm pasul în prima ligă făcut de FC Voluntari! Când o echipă rurală obține accesul pe prima scenă, evenimentul e notabil, fie că el se petrece la Hoffenheim, Brănești sau Chiajna.
Pata vișinie de culoare din nordul clădirilor milenariste ale Piperei numai aer rural n-are. Ea e invenția unui rapidist, Dan Leasă, poartă pecetea academică a profesorului Mircea Rădulescu, amprenta distinctă a unor prim-divizionari cu mare experiență, de la Tibi Bălan la Dinu Todoran sau Florin Maxim, dar înainte de toate e opera unui antrenor tînăr, serios și ambițios, în persoana lui Ilie Poenaru.
Voluntariul a dat aproape tot timpul senzația că promovează de la sine, neîntîmpinând aproape nicio piedică, Academica Argeș fiindu-i de cele mai multe ori mai mult o amenințare teoretică decât una practică. Parcă a fost mai greu anul trecut,în liga a treia, contra Ștefănestiului, decât acum, cu acest surogat de Argeș!
Dominarea autoritară a unei serii parcă incapabilă să-i opună rezistenșă e un argument pentru promovare, însă menținerea înseamnă cu totul altceva. Nu doar dreptul de a lua banii din televizări, ci și obligația de a se ridica la nivelul unui campionat care în ediția viitoare va fi mai valoros măcar și prin faptul că va fi mai redus numeric.
Cum spuneam, conducere este. Antrenor de asemenea este. Mai e nevoie de câțiva jucători bine aleși, care să facă legătura între grupul veteranilor amintiți mai sus și tinerii Achim, Mitache sau Voduț, promițători, dar încă neșlefuiți pentru prima ligă.
O salvare a Voluntariului la capătul sezonului următor ar fi un miracol cu tot atâtea semne de exclamare ca și acest salt fantastic de două eșaloane în doi ani. Dar dacă oamenii de acolo vor fi lucizi și vor ști ce jucători să aleagă, e loc și de miracole!


De acord cu dvs. domnule Buzarin cu o exceptie ” pecetea academica a profesorului Radulescu „, domnul Radulescu este cel mult un semidoct !!!