Steliștii, mâncați de Ursu. Roș-albaștii au probleme în Ilfov. După Voluntari, astă-primăvară, acum i-a bătut și Chiajna.
Tocmai ați parcurs lista expresiilor facile care au însoțit cel mai sonor rezultat al Chiajnei în cei aproape șapte ani de primă ligă. E adevărat, mai fusese un succes asupra Stelei, în Cupă,la penaltyuri, prin toamna lui 2012, însă atunci Reghe (tot el era antrenor!) venise cu o garnitură secundă, Ca dovadă, peste doar vreo trei săptămâni, cu formula de bază în teren, Concordia-Steaua avea să se termine 0-6!
Depășind facilul, să pătrundem în profunzimea subiectului. Chiajna se despărțise de Emil Săndoi. Nimeni nu poate spune că olteanul e antrenor modest, dimpotrivă, e sufletist și muncitor, dar treaba nu se prea lega. Așa cum s-a legat destul de greu și cu Falub, și cu Marius Baciu, și cu Ionuț Chirilă și chiar și cu Șumudică. Nimeni nu-i cere Chiajnei marea cu sarea, ajunge că joacă al șaptelea campionat la rând pe prima scenă.
Supraviețurea în primele 14 echipe din România e deja o performanță. Dar, dacă se poate, să nu fie decisă la masa verde sau în urma unor ”palpitante” meciuri în ultimele etape. Și, tot dacă se poate, să se lase ceva urme. Niște rezultate sonore. Niște fapte care să aducă pe prima pagină un club hărăzit în general știrilor pe coloană din paginile de interior.
Acest succes contra Stelei se înscrie în matriță. E unic, e memorabil, e istoric, chiar dacă subiectul e tot Steaua. Cât de prost joacă Steaua, cum înșiră Steaua înfrângerile, una după alta, în galopul ei de neoprit către titlu.
Da, Steaua a jucat slab. Dar a jucat slab și fiindcă n-a lăsat-o Chiajna să joace bine. Și de aici, subiectul se mută dinspre Steaua spre Chiajna.
Acum două săptămâni și ceva, imediat după plecarea lui Săndoi, se vorbea despre Ganea, despre Claudiu Niculescu, ba chiar și despre Dorinel Munteanu. Banca tehnică trebuia ocupată de NUME. De oameni la modă, cu CV, cu pedigree.
Probabil că s-au împotmolit tratativele. Așa s-a ajuns la Ursu și la Dună. Erau acolo,la echipa secundă. Erau, adică, în curtea proprie, cum se spune în lemnul vorbei fotbalului. S-a crezut că vor sta doar un meci. După ce a dat Cernat golul…infrângerii, în minutul 95, la Voluntari, se zvonea că sigur va veni cineva important. Conceicao, portughezul campion cu CFR, face drumuri dese în România. Fusese văzut prin peisaj, ceea ce alimenta speculațiile. Cum n-are cineva antrenor, cum apare numele lui Conceicao. E ca în orașele din Occident. Cum se pune ploaia, răsar ca din pământ diverși tuciurii care vând umbrele….
Ursu și Dună au gândit magistral meciul cu Steaua. Acum aproape un sfert de veac, prin 1992, erau coechipieri la Progresul proaspăt promovat în Divizia A. Dună era căpitanul echipei, Ursu venea cu experiența cupelor europene cu Victoria. Plus Argeș, plus Bacău.
Acum sunt tot coechipieri. Două licențe pro luate din aerul lânced al ligii a treia și azvârlite în fața Stelei. Câteva decizii care probabil c-ar fi stârnit rumori pe la cursurile de specialitate. Doi fundași laterali făcuți din centrali, Koenders și Melinte, puși să oprească vijelia aripilor Stelei. Apoi, Ciobanu, introdus cu curaj. Apoi Răducanu. Pentru cine nu știe, Ciobanu și Răducanu sunt echipa a doua, adică locul de muncă de unde Dună și Ursu au fost detașați sub luminile rampei, să se bată cu Steaua.
De multe ori o privire în curtea proprie face mai mult decât o grămadă de uitături peste de gard. Cei de la Chiajna și-au privit îndelung ulucile și au constatat că soluția nu e dincolo de ele, ci dincoace!


frumos articol ,felicitari domnule Buzarin