Pledez pentru aceste animale, caii, care de multe ori sunt mai prietenoase și mai generoase decât unii oameni. Calul, care a fost aliatul omului în razboaie sau în expediții de cucerire, odată cu dezvoltarea tehnologică, a rămas doar un parter pentru sport și divertisment.
Prin anii ’60, un ministru al agriculturii, care nu mai trăiește, a hotărât să trimită caii la abatoare, înlocuindu-i cu tractoare pentru lucrările pământului. După o vreme, însă, s-a constatat că anumite suprafețe arabile aflate în pantă nu pot fi lucrate cu acele tractoare și s-a revenit la cai. Din păcate, aceștia dispăruseră, hergheliile erau pustiite și a durat multă vreme până când unele herghelii din România au fost din nou populate cu cai.
În 1936, la Jocurile Olimpice de la Berlin, un cal pe nume Delfis a ajutat un călăreâ român, Henry Rang, să câștige medalia olimpică de argint în proba individuală de sărituri peste obstacole. Și la Jocurile Olimpice de la Moscova – 1980, caii i-au ajutat pe călăreții români să se claseze onorabil în proba de dresaj pe echipe.
Când este bine hrănit, calul își dezvăluie întreaga măreție și întreaga înțelepciune, caracteristici care l-au trădat atunci când, crezând în om, s-a lăsat îmblânzit de acesta. Devenind domestic, calul s-a băgat slugă la cel pe care și l-a crezut superior ca năzuințe, comportare, neștiind, bietul de el, că nu-i mai rămân decât îndatoriri crude și soarta de a suferi mai multe umilințe și nedreptăți din partea celui căruia i-a dăruit tot ceea ce știa el mai mult: forță, blândețe, rezistență la efort, iubire și frumusețe.
Cred că, după câine sau înaintea acestuia, a fost și va rămâne cel mai bun prieten al omului – prietenie și devotament destul de rar răsplătite prin reciprocitate. Acum, bieții căluți, sunt folosiți la munci crunte, bătuți cu bestialitate și lăsați să moară de foame și de frig, exemplu fiind celebrul caz de la Letea.
Ne întrebăm de unde vine carnea din Marea Britanie? Se fac cercetări prin abatoare, dar s-a întrebat cineva de unde provine salamul de Sibiu? În anii ’60, din caii trimiși la abatoare se făcea și salam. Dar mai sunt și alți căluți care se bucură de libertate, de zecile de voluntari care îi ingrijesc, de mâncarea care le este donată și de copiii care vin să-i privească absolut fascinați. Acum, calul a ajuns tangențial o problemă politică a României. Un popor este cu atât mai respectat cu cât știe să-și respecte caii, așa spune un cunoscut proverb!
Opinie scrisă în numărul 29 din IlfovSport
de Cristian Țopescu


