Este extrem de interesant să intri în contact cu actorii despre care articolele şi cronicile ce apar atât pe ediţia online sau pe print Ilfov Sport, să porţi discuţii cu aceştia, să critici sau să fii criticat, să analizezi, într-un cuvânt să iei pulsul fenomenului drag.

Însă indiferent de care parte a baricadei eşti, este extrem de important, prioritar aş spune, să fii apreciat pentru ceea ce faci.

La capitolul sport a ajuns să fie extrem de important să faci ceva, indiferent ce anume, iar când spun sport nu includ aici pe acei trepăduşi care se fac că au treaba pe lângă echipe şi se dau de ceasul morţii că sunt ocupaţi şi cât de mult muncesc ei…

E bine să definim anumite lucrui de la bun început – Ilfov Sport nu este Cristian Manea! Ilfov Sport este rezultatul muncii a 10 indivizi bolnavi de sport care încearcă în fiecare zi să aducă în atenţia cititorilor de online sau de print ceea ce se întâmplă prin minunatul judeţ, fost sector agricol.

Că reuşesc să satisfacă toate gusturile şi preferinţele tuturor…puţin probabil, însă că incearcă să facă acest lucru poate ar trebui apreciat măcar, nu-i aşa?

Revenind la cronica mult aşteptată de la Finala Cupei României, faza judeţeană, am să cataloghez partida drept un meci extrem de prost.

Am văzut două echipe aflate pe final de sezon, obosite, şi fără prea mult chef de fotbal.

Partida a fost plăcută ochiului aflat în tribuna stadionului orăşenesc Buftea, dar asta în cazul în care asistam la un meci amical.

Câştigătoarea se ştia practic de la începutul jocului, Voinţa Snagov neavând nicio explicaţie în cazul unui eventual eşec.

Totuşi, Ciorogârla a dat o replică interesantă, aşa cum s-a întâmplat în prima partidă a play-off-ului disputată la Popeşti-Leordeni, atunci când în prima repriză jucătorii snagoveni au rămas surprinşi de evoluţia adversarilor.

În partida de ieri, Buduroi a fost cel care a marcat nu mai puţin de 4 goluri, punându-şi în felul acesta amprenta pe titlul de jucătorul meciului, asta în varianta Ilfov Sport; în varianta AJF Ilfov…nu există asemenea distincţii.

După primele două goluri ale mijlocaşului snagovean, CS Ciorogârla a replicat curajos, iar la centrarea lui Iordan trimisă în careu, intervenţia portarului Radu la Ichim nu a fost sancţionată/interpretată cum se cuvine de centralul partidei, atacantul fiind bruscat bine în suprafaţa de pedeapsă.

Judecând prestaţia centralului am putea să spunem că s-a ridicat la nivelul partidei, adică…extrem de slab.

Nu se poate pune problema de viciere de rezultat, Snagovul învingând cu 7-2 până la final, dar îi putem atribui centralului maniera de arbitraj de slabă calitate, jocul fiind pierdut total din mână în partea a doua.

De altfel, în minutul 85 s-a cam terminat şi cu Finala Cupei, jucătorii ambelor echipe culminând într-un meleu general în care s-au împărţit de toate – palme, pumni, înjurături, procedee de karate, fluide şi altele.

De remarcat este faptul că deşi arbitrul era concentrat în partea dreapta a terenului, undeva la mijlocul acestuia, doi dintre adversari au început răzmeriţa. Este vorba de Marius Vijelie de la Ciorogârla şi de Robert Buduroi de la Snagov. Aceştia, plictisiţi probabil de interesul vădit în care se disputa meciul, au zis că este mai bine să scoată tribună şi băncile din amorţeală.

Cu acest lucru a fost imediat de acord şi Florin Vlad, jucător care s-a adăugat show-ului. Apoi ceilalţi jucători şi imediat şi cele două bănci.
Şi uite aşa…ne mai facem încă odată de ruşine.

Sorin Năstase îşi bagă jucătorii la cabine, iar centralul, nici una, nici alta…fluieră finalul măreţei Finale, fără să aştepte minutele regulamentare (pentru informarea sa, 3 la număr).

Oficialii se uitau care incotro, neştiind cum să reacţioneze. Să fie bucuroşi că s-a terminat sezonul sau să fie mândri că păstoresc un asemenea fenomen? Nici măcar ei nu „ştie” (nu, nu e greşeală, e realitatea din teren )…

În rest…se dau câteva medalii, se decernează pe fugă şi în intimitate o cupă, iar jucătorii de la Voinţa Snagov mimează şi ei o bucurie, umbrită tare mult de mulţi factori…

Dar ce să faci, aşa e-n fotbal...

Realist vorbind, e groasă cum ar spune-o cititorul de rând şi mâncătorul de seminţe din tribună… Nu ştiu cum evoluează campioana Ialomiţei, dar am văzut cum joacă Snagovul.

În play-off au gâfâit în faţa celor trei echipe adverse, prestând un joc încălcit, cu multe pase înapoi sau eronate, fără o minte clară la mijlocului terenului, punând baza pe câţiva jucători cu perspectivă, dar care din păcate au clacat în momente cheie.

Nu vreau să critic însă este mai bine să devenim realişti şi să vedem ce avem de făcut pentru jocul de baraj. Să nu uităm că în meciul contra Ciorogârlei s-a câştigat dintr-un gol norocos…
S-a câştigat şi cu un Vulturul Pasărea mai mult decât pleşuv şi firav…
Iar cu Dragomirestiul s-a tremurat până în prelungiri pentru victorie după multe ocazii ale adversarilor…

O spun cu toată responsabilitatea celui care a văzut ultimele 4 ediţii de play-off – în ediţia 2013-2014, Ilfovul dă cea mai slabă campioană judeţeană a ultimelor patru sezoane.

Din păcate nu este doar părerea mea, ci părerea tuturor celor implicaţi în fenomenul fotbalistic judeţean, iar asta începe să doară şi să ridice semne de întrebare..
.
Pentru că ne pasă, nu-i aşa?…

Cristian Manea
Om simplu, din popor…