Naționala de handbal tineret, fete, antrenată de Aurelian Roșca și-a încheiat prematur parcursul la Campionatul European din Spania, după numai două partide – înfrângere cu Franța, 24 – 31, și o alta cu Ungaria, 20 – 24. Grupa este de 4 formații și în fazele următoare merg doar primele două.

Noi mai avem de jucat cu Suedia, lidera grupei, care a bătut echipele care ne-au învins pe noi, deci tricolorele nu pot emite pretenții, nici macar la un punct din ultima partidă. Dar chiar dacă, prin absurd, să zicem că am bate noi Suedia, rămânem tot pe ultimul loc al grupei, poziție pe care o datorăm, în exclusivitate, staff-ului tehnic, unul stufos, un pic eterogen, dacă mă gândesc la școlile pe care le-au făcut membrii lui, uniți, totuși, prin limba lor de lemn, prin faptul că se pricep foarte bine să stea drepți, nu drept, că nu știu să-și expună ideiile la momentul potrivit (dacă oamenii doresc să și explic, am s-o fac, cu exemple concrete, dar nu cred că le-ar pica bine…).

Relu Roșca, antrenorul care, în 2014, se întorcea de la Mondialele de junioare cu aurul la gît, a căzut în ridicol, în acest an, la Europeanul din Spania, cu aceeași echipă de aur, demonstrandu-și limitele, în condiții ceva mai grele și stresante. Am aflat, însă, că pe olteanul nostru nu-l mai interesa această selecționată, pentru că a fost uns principal la HCM Baia Mare, o echipă de ligă națională, care nu-și mai găsește ritmul, de când l-a concediat pe antrenorul care lucra cu inima, Costică Buceschi.

Acum, Relu stă în jilțul plin de dolari și euro, dar a demonstrat, din nefericire, că are multe slăbiciuni… tehnice, ca să nu le numim altfel, că nu știe să facă schimbările cele mai inspirate, că nu știe să dea o indicație corectă, că se supără repede, ca văcarul pe sat, după ce i-a fost pusă în mâini cea mai valoroasă națională de handbal. Am putea spune că dezastrul de la acest European nu este o surpriza, din moment ce antrenorul nu a mai pregătit această națională, după Turneul de calificare de la Roman: ba a fost la Master Coach, ba a ieșit la rampă, alături de noua sa echipă, HCM Baia Mare.

Roșca a asistat la un meci al tricolorelor împotriva Rusiei, apoi a spus pas turneului din Franța – total inoportun, mai ales că a fost condus de antrenorul secund, Kozma, un tehnician palid, bun doar la vorbe grele, secondat de Alexandru Acsinte, și el, din păcate, prea slab ca spună vreun adevăr. Turneul de la Paris a adâncit degringolada din vestiarul tricolorelor, mai ales printre vedetele care credeau că handbalul în România a-nceput cu ele. Nu dăm nume, că se știu ele, mai ales după numărul exasperant de ratări și greșeli tehnice.

Am luat bătaie de la Franța de trei ori la rând, ca măgarul în pantă, de două ori în amicalele de la Paris și în chiar prima partidă oficială de la Campionatul European. Să conduci cu 7 goluri, în prima repriză, și, în final, să pierzi la 7 goluri, doar Roșca e capabil de așa ceva (și pe la Craiova au fost situații asemănătoare), însă nu știm cum a suportat tabela această diferență de 14 goluri.

După dezastrul cu Franța, înfrângerea în fața Ungariei a fost ca un fapt firesc – Roșca s-a pierdut din nou cu firea, a ținut vedetele în teren, unele obosite, altele fără chef, n-a știut nici de data aceasta să facă schimbările necesare, n-a avut fler la portari,iar banca de rezerve a fost doar la număr.

Cu astfel de antrenori nu mergi la drum lung și de aceea îl invităm să vină acasă, să se scuze la organizatori și să le spună că el este ocazional, la acest lot, și că teancul de bani îl ia de la Liga Națională. Mai mult, să invoce faptul că onoarea lui de tehnician a fost pătată, ca și cea a fetelor, care nu mai știu acum cât de vedete sunt, când vor juca pentru evitarea ultimului loc (s-a mai întamplat în această vara, naționala de beachhandball, ori cea de fete, ori cea de băieți, a ocupat ultima poziție la Mondialul din Spania).

Relule, treci acasă că nu mai poți!